Suspiciuni
Una dintre cele mai distrugătoare îndeletniciri este aceea de a-ți da cu părerea. De la oameni simpli, care eșuează iremediabil în bârfă sau calomnie, până la mari personalități, care ajung să influențeze mai mult decât propria generație prin adevărate sisteme de interpretare a realității, toți aceștia pornesc de la simple suspiciuni. Iar metoda de lucru este cea a reducționismului. A-l reduce pe un om la ceea ce te-a impresionat ori te-a șocat la un moment dat sau a reduce întreaga realitate la ceva ce ți se pare important, până la urmă tot același efect nefast poate produce.
Pe bună dreptate, trei dintre așa-zișii corifei ai culturii și ai filozofiei au fost numiți reducționiști prin excelență. Este vorba de Karl Marx, care a redus societatea la economie, în special la mijloacele de producție, de Friedrich Nietzsche, care a redus omul la conceptul arbitrar de supraom, și de Sigmund Freud, care a redus ființa umană la instinctul sexual. Pe aceștia, Paul Ricoeur - unul dintre cei mai importați filozofi francezi contemporani - îi numește "cei trei mari distrugători" și "maeștri ai suspiciunii".
Probabil că nimeni nu s-ar simți confortabil cu o astfel de constatare cu privire la persoana proprie: distrugător pe bază de suspiciuni. Și totuși acest lucru se întâmplă aproape la tot pasul: emitere de păreri apodictice. Mai pe înțelesul tuturor: "Sigur e așa cum spun eu!" Și dacă te înșeli amarnic? Iată o practică de corectat. De ce nu, în Postul Mare....
Pr. Cristian Chinez