De mână cu Dumnezeu (III)

Eşti doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu diavolul, ci ţine-te de mână cu Dumnezeu!

Pe drept cuvânt se spune: "Decât să blestemi întunericul, mai bine aprinzi o lumânare". Decât să te plângi, cu nume şi prenume, de lumea care (te) bârfeşte, devenind astfel tu însuţi bârfitor, mai bine cultivă vorbirea de bine, adevărul şi tăcerea.

Tăcerea este cetatea pe care bârfa nu o poate cuceri. Este zidul care nu cade în faţa bârfei. În timp ce bârfa este mlaştina în care se plămădeşte şi creşte minciuna ca un parazit, tăcerea este chivotul în care se păstrează nealterat adevărul. În chivotul tăcerii adevărul se simte în siguranţă asemenea unui rege care are o cetate bine întărită şi păzită.

Mai mult chiar, tăcerea, însoţită de meditaţie şi adoraţie, devine o colină de pe care se proclamă adevărul întreg pentru şi despre orice făptură. Proclamarea adevărului face parte din viaţa creştinilor şi trebuie să condiţioneze toate aspectele vieţii noastre. Noi nu ne trăim credinţa condiţionaţi să alegem între bârfă şi tăcere, tocmai pentru că ştim că opusul bârfei nu este tăcerea sau secretul, ci adevărul. Tăcerea opreşte bârfa, însă adevărul o vindecă, o repară.

Aşadar, dacă vrei să combaţi bârfele, începe prin a spune adevărul în orice împrejurare. În lume nu lipsesc oamenii care urăsc bârfa, ci oamenii care iubesc şi promovează adevărul în orice situaţie. Alege virtutea adevărului, şi bârfa nu-şi va găsi loc în inima ta. Proclamă adevărul, şi bârfa nu va amărî niciodată viaţa ta. Caută mereu doar adevărul care se hrăneşte din tăcere, acel adevăr care trăieşte şi creşte în tăcere, asemenea celei mai frumoase flori.

Înainte de a vorbi, să ne analizăm şi să vedem dacă simţim prezenţa lui Dumnezeu în cuvintele noastre. Atunci când vorbeşte, creştinul se ţine de mână cu acel Dumnezeu care spune şi astăzi: "Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nici secret care nu va fi cunoscut! Prin urmare, ceea ce aţi spus în întuneric se va auzi la lumină şi ceea ce aţi zis la ureche în camera de taină va fi proclamat de pe acoperişuri" (Lc 12,1-3). Aşadar, dacă taci, să taci din iubire. Însă dacă trebuie să vorbeşti, spune cu iubire adevărul, tot adevărul şi numai adevărul, despre tine, despre aproapele, despre lume şi despre Dumnezeu.

Pr. Laurenţiu Dăncuţă