- Supliment In memoriam pr. Cornel Cadar (5.III.1964 - 25.XII.2019) - |
Un om și un preot. Un preot și un om
Un om și un preot, un preot și un om! Cred că într-adevăr se regăsesc pe deplin aceste calități ce, consider, vor rămâne o nuanță specifică ce s-a identificat dintotdeauna în părintele Cornel Cadar.
Păstrez în inimă diferite conversații, atât cât l-am avut ca oaspete în Italia, cât și în ocaziile din țară, în trecere pe la episcopie. Știa să unească diplomația cu simplitatea, dar mereu în numele acelor categorii valorice care mereu își aveau prioritatea.
Mulțumesc, părinte Cornel, și pentru atenția, grija, prietenia față de acei preoți care, originari din Dieceza de Iași, trăiesc și slujesc în locuri diferite, fiind încardinați în alte dieceze ale lumii. Amintesc cu drag o vorbă de acum câțiva ani: "Tony, pentru un preot nu există «diaspora», el este preot, preot oriunde, preot și om în slujba altora". Era o bucurie pentru părintele când afla că cineva din Dieceza de Iași era sfințit preot. Dar și o întristare când, după ani, cineva originar din Dieceza de Iași nu mai dădea de știre sau chiar intra în anonimat, uitând de unde a plecat.
Mulțumesc, părinte Cornel, pentru sfaturile date și chiar și pentru cel care îmi apărea puțin sumbru atunci: "Părinte, să slujești cât poți până la ultima putere. Dar să ceri și să lași scris ca apoi să te aducă acasă, în cimitirul din sat, de acolo de unde ai plecat. Lumea noastră iubește preotul, se va opri și va spune o rugăciune".
Îți mulțumesc, părinte Cornel, și prefer să vorbesc la prezent pentru că veșnicia este hac et nunc (aici și acum). La revedere, și mijlocește de sus pentru noi, cei care încă suntem pe drum spre locul bucuriei cerești!
Pr. Anton Robu