Răspundem cititorilor

• Ne-au scris de sărbători: Viorica Făgărăşan şi Vasile Creţa (Bucureşti); Elena Dascălu (Iaşi); Maria Pârvuleţu (Călan, jud. Hunedoara); Marinela Doina Becheş (Arad); Muntean Constanţa (Ploieşti); pr. Ioan Pop (Lugoj); pr. Dominic Hîrja (Buzău); Misionarele Carităţii (Bacău); Fundaţia Surorile Clarise (Brăila); Congregaţia Inimii Neprihănite (Odorheiu-Secuiesc); Congregaţia Fiicele Sfântului Paul (Bucureşti); Eparhia Greco-Catolică de Oradea; Acţiunea Catolică (Iaşi); Editura IHTYS (Oradea); fam. Marin Şpam (Baia Mare); fam. Maria Elisabeta Niculescu (Constanţa).

Vă mulţumim pentru felicitările şi gândurile frumoase pe care ni le-aţi trimis!

*A. (e-mail). "Prin acest mesaj doresc să-mi exprim mulţumirea pentru Anul dedicat Sfintei Liturghii. Am citit aproximativ toate articolele şi catehezele de pe site-ul ercis.ro şi din această revistă. Mă bucur foarte mult că noi, credincioşii de rând, avem ocazia să înţelegem mai mult importanţa acestui mare mister, sfânta Liturghie, şi că pe altar se jertfeşte Isus ori de câte ori se celebrează. Citind articolele, mi-am făcut mea culpa de multe ori. Am aflat multe lucruri noi; poate le ştiam, dar nu le puneam în practică. Acum văd şi la alţii defectele. De exemplu, nu înţeleg de ce unele persoane îşi aleg un loc în biserică, mai ales în bancă, şi nu vor să se mişte nici dacă insişti. E locul lor! e banca lor! Într-o zi a venit o mămică având un copil în braţe şi avea căruciorul copilului lângă ea. A dorit să se aşeze la marginea băncii deoarece avea cele necesare copilului în cărucior. Credeţi că s-a mişcat cineva? Erau trei, patru bănci la rând cu o persoană în margine şi nici că s-au mutat. Oare sfânta Liturghie sau rugăciunea e primită numai dacă stai la marginea băncii? Oare trebuie să ne etalăm ceva atunci când venim în faţa lui Isus? Nu avem ce ne etala decât micimea noastră. În ochii lui Dumnezeu suntem speciali chiar dacă stăm la mijlocul băncii sau la margine... Nu sunt de acord şi nu e totuna să stau pe afară cu ochii pe telefon şi să zic: oricum sunt special în ochii Domnului, mă pot ruga şi de la colţul bisericii sau din curtea ei! (...)".

Ne bucurăm că ne-aţi împărtăşit din trăirile avute şi vă mulţumim că ne-aţi scris. Sperăm ca persoanele din comunitatea dv. şi nu numai, care din neatenţie au acest comportament, să fie mai prudente cu cei din jur. Într-adevăr, e o mare bogăţie atunci când un creştin conştientizează şi aprofundează misterul sfintei Euharistii. La sfânta Liturghie îl întâlnim pe Isus, iar acela care îl întâlneşte pe Cristos nu mai poate fi ca înainte, viaţa i se schimbă. Sfinţenia se obţine şi atunci când întâlnirea cu Isus se transformă în dialog cu ceilalţi, în caritate pentru cei nevoiaşi, o caritate dezinteresată. Cuvântul lui Dumnezeu care se proclamă la sfânta Liturghie ne ajută să-l întâlnim pe Mântuitorul în Sfânta Scriptură. Toate acestea ne transformă viaţa dacă le facem în spirit de umilinţă şi cu mare încredere în Dumnezeu.

*Maria (Iaşi). "Anul acesta am participat, cu un pic de efort, ce-i drept, la celebrările din cele opt biserici sau capele unde s-au înălţat rugăciuni pentru unitatea creştinilor. Am participat şi în anii trecuţi, dar nu în fiecare zi, şi mi-a plăcut foarte mult. De multe ori îmi ziceam că e o tradiţie şi un îndemn al Bisericii să se facă rugăciuni în această perioadă, dar nu se vede nicio schimbare! După aceste zile de rugăciuni, să ştiţi că marea transformare s-a făcut mai întâi în viaţa mea şi nutresc speranţa că roadele lor se vor vedea şi în vieţile celorlalţi. Este frumos în Biserica lui Cristos pentru că rugăciunea «Tatăl nostru» am înălţat-o pentru acelaşi scop, am cântat împreună extraordinarul cântec «Unde doi sau trei se adună în numele meu / Sunt prezent şi eu în mijlocul lor»...".

Vă felicităm pentru credinţa şi efortul de a participa la aceste zile, dar mai ales pentru transformarea care s-a produs în viaţa dv. Credem că tema Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor "Ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită", inspirată din cartea Faptele Apostolilor 28,2, ne-a ajutat să aprofundăm mai mult bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu care se manifestă prin semenii noştri. Pentru ziua a treia din octavă, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Comisia "Credinţă şi Constituţie" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor au scris, pentru reflecţie, următoarele: "Noi, creştini din Biserici şi tradiţii care încă nu sunt reconciliate pe deplin între ele, ne simţim de multe ori descurajaţi de lipsa de progres spre unitatea vizibilă. Unii chiar au renunţat la speranţă şi nu văd această unitate ca pe un ideal la îndemână. Alţii nici măcar nu mai consideră unitatea ca o cerinţă a credinţei lor creştine. Să ne rugăm pentru a implora darul unităţii vizibile cu o credinţă fermă, o răbdare constantă şi o speranţă neîncetată, încrezători în providenţa iubitoare a lui Dumnezeu. Pentru a fi una este rugăciunea pe care Domnul a făcut-o pentru Biserică şi ne însoţeşte în această călătorie. Nu ne vom pierde!"