De mână cu Dumnezeu (II)

Eşti doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu diavolul, ci ţine-te de mână cu Dumnezeu!

Un suflet frumos se construieşte mai uşor practicând o virtute decât luptând împotriva unui viciu!

Pe străzi, la televizor, în ziare, pe net găseşti "tarabe" de unde poţi cumpăra "necurăţie" în toate formele ei: desfrânare, pornografie, prostituţie, masturbare, viol. Astăzi oricine poate fi producător, consumator, contestatar. Însă cine vrea să cumpere curăţie, la ce "ghişeu" trebuie să întrebe? Care-i drumul spre curăţie? Cum devii producător sau consumator de curăţie? Nu cumva ştim toţi drumul spre necurăţie (ca să ne ferim de ea, clar!), însă drumul spre curăţie ne este străin?!

Elementele curăţiei - frumuseţea, libertatea, sexualitatea, puritatea, fericirea - sunt "flori" căutate cu înfocare. Însăşi curăţia este irezistibil de frumoasă şi provocatoare. Toţi o doresc: unii, pentru a o îngriji prin fidelitate în căsătorie sau în celibat; alţii, pentru a o călca în picioare, lăsând în urma lor doar tristeţe şi urâciune, putregai! Cu fiecare templu distrus de necurăţie se sluţeşte frumuseţea acestei lumi. Ce miros poate răspândi o lume care îşi calcă "florile" în picioare? Câte inimi tinere cu iz de moarte, câte familii îmbibate de putregaiul necurăţiei...

Oare nu ne-am concentrat prea mult să combatem necurăţia în loc să cultivăm curăţia inimii, antidotul perfect pentru a răspândi o mireasmă nouă? De ce facem zeci de proiecte pentru a combate necurăţia, dar luăm puţine hotărâri pentru a trăi curăţia? Cât ne rugăm zilnic cerând harul curăţiei? Cum folosim calculatorul, telefonul, televizorul? Ce prietenii cultivăm? Proiectele noastre sunt pentru curăţie sau doar împotriva necurăţiei?

Războiul nu poate fi izvor de pace. Cu atât mai puţin un război cu Diavolul. Pacea - inclusiv pacea simţurilor, curăţia inimii - este rodul ţinerii de mână cu Dumnezeu. Această ţinere de mână ne transformă în mlădiţe legate de viţă, înlesnind curgerea sevei, revărsarea harului (In 15,5)!

Curăţia este un har de cerut zilnic în rugăciune. Curăţia cunoaşte "legi de creştere", trecând prin stadii marcate de imperfecţiune şi de păcat. Omul virtuos, curat se construieşte zi cu zi prin numeroase alegeri libere (CBC 2343).

Harul Domnului să fie cu noi, ca să fim sfinţi şi curaţi în iubire, inclusiv de Valentine's Day, de Dragobete şi în toate zilele vieţii! Totul este permis, dar nu totul ne este de folos (Ef 1,4; 1Cor 6,12).

Pr. Laurenţiu Dăncuţă