Lackawanna

În nordul statului american New York, mai exact în Dieceza de Buffalo, nu departe de Cascada Niagara, există, de aproape un secol, sanctuarul naţional "Sfânta Fecioară Maria a Victoriei" din Lackawanna.

Putem considera că istoria sanctuarului începe în anul 1921, iar iniţiatorul şi ctitorul acestuia este preotul Nelson H. Baker.

În anul 1916, un incendiu a distrus biserica parohială "Sfântul Patrick" din Lackawanna. S-au făcut ceva reparaţii, însă părintele Baker a elaborat un proiect de construire a unui nou edificiu. La 7 mai 1921 s-a celebrat ultima Liturghie în biserica veche. Imediat a fost demolată, iar proiectul preotului Baker, realizat cu sprijinul consiliului parohial, prevedea construirea unui mare sanctuar dedicat Maicii Domnului, cu titlul "Sfânta Fecioară Maria a Victoriei". Preotul era foarte cunoscut în toată zona pentru activitatea sa caritativă. Datorită notorietăţii sale, a reuşit foarte repede să colecteze suma necesară construcţiei - 3,2 milioane de dolari. La sfârşitul anului 1925, după un proiect al arhitectului francez Emile Ulrich, lucrările erau deja terminate, iar parohia nu avea nicio datorie. Prima Liturghie s-a celebrat cu ocazia Crăciunului din anul 1925. La 25 mai 1926 a avut loc consacrarea bisericii în prezenţa episcopului de Buffalo, William Turner, şi a cardinalului Patrick Hayes, arhiepiscop de New York. Două luni mai târziu, papa Pius al XI-lea, printr-un decret apostolic, a oferit noului sanctuar titlul de basilica minor. Este prima biserică declarată bazilică pe continentul nord-american.

Părintele Backer a rămas rector al bazilicii şi al diferitor instituţii caritative până la moartea sa, la 29 iulie 1936. A fost introdusă cauza de beatificare de către Dieceza de Buffalo în anul 1986. Papa Benedict al XVI-lea, în anul 2011, a recunoscut eroicitatea virtuţilor sale şi l-a declarat "venerabil".

Ulterior, sanctuarul a suferit două modificări. În anul 1941 o furtună puternică a afectat serios cele două turnuri înalte de 50 m, realizate din marmură. Succesorul părintelui Backer, Mons. Joseph Maguire, a lăsat doar turnurile mai mici pe care le-a acoperit cu tablă din cupru, asemenea cupolei. În anul 2002 s-a schimbat acoperişul.

Sanctuarul impresionează prin armonia formelor, nobleţea materialelor şi armonia cromatică din interior. În exterior este acoperit în totalitate cu marmură albă, adusă din statul american Georgia. În interior pot fi admirate 40 de nuanţe de culori ale marmurei aduse din Italia.

De asemenea, este impresionantă cupola, cu înălţimea de 50 m. La data construirii, în anul 1926, având diametrul de 24 m, era a doua ca mărime după aceea a Capitoliului din Washington, DC. Pe cupolă sunt statui care înfăţişează patru îngeri ce cântă din trompetă, cu înălţimea de 5,5 m.

În jurul intrării sunt amplasate în semicerc câteva coloane, iar deasupra sunt două grupuri statuare cu copii: în partea stângă copiii sunt supravegheaţi de o călugăriţă, iar în partea dreaptă de părintele Backer. Deasupra intrării, într-o nişă semicirculară, străjuieşte o altă reprezentare a Maicii Domnului. Statuia, înaltă de aproape 4 m, cântăreşte 8 tone şi este realizată din cea mai nobilă marmură de Carrara.

Punctul principal al sanctuarului îl constituie altarul principal, unde domină statuia Sfintei Fecioare a Victoriei, cu o înălţime de 2,7 m şi o greutate de 730 kg. Fiind realizată în Italia, înainte de a porni spre continentul american a fost binecuvântată de papa Pius al XI-lea.

Pr. Iosif Dorcu