Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Citind Scriptura -

Sfânta Liturghie ca jertfă

Oficiul pentru Pastorația Biblică își propune să însoțească, la rândul său, cateheza "despre sfânta Liturghie" a episcopului și a Oficiului pentru Pastorația Liturgică și Sacramente, scoțând la lumină izvoarele misterului profund aflate în Sfintele Scripturi.

Dimensiunea esențială a Liturghiei este aceea de sacrificiu. În Biblie nu poate fi concepută nicio formă de viață religioasă fără sacrificiu. Primii copii ai lui Adam și ai Evei, Cain și Abel, au adus sacrificii: Gen 4. Se poate urmări acest adevăr în toate cărțile canonice. Există diferite tipuri de sacrificii: holocaustul sau arderea-de-tot, semn al unei dăruiri totale și irevocabile; ospățul sacru, când o parte din victimă (sângele, grăsimea) îi revenea de drept lui Dumnezeu ca stăpân al vieții, în timp ce carnea era consumată de comeseni (Gen 8,20; Ex 24,4-8; Jud 6,21; 11,31 etc.). Se realizează astfel comuniunea între participanți, precum și alianța între ei și Dumnezeu, pentru că toți iau parte la același sacrificiu. Sunt, de asemenea, rituri de ispășire, sacrificii pentru păcat, sacrificii pentru împăcare. Riturile fac vizibile sentimentele interioare: adorația, căutarea intimității cu Dumnezeu, mărturisirea păcatului, dorința de iertare, consacrarea vieții.

La început nu există slujitori anume. Capul familiei sau regele sacrifică victimele. Mai apoi își asumă acest rol bărbați specializați - preoții (Dt 33,8-11; Jud 17).

Dumnezeu respinge jertfele umane, dar acceptă înjunghierea animalelor. Importantă este dispoziția inimii. Darurile îi sunt plăcute lui Dumnezeu numai dacă omul i le oferă cu o inimă capabilă de a jertfi, în credință, ceea ce are mai drag, după exemplul lui Abraham (Gen 22). Sacrificiul interior constituie esențialul (Ps 51,18-19) și, uneori, înlocuiește riturile (Sir 35,1-10; Dan 3,38-45).

Ideea cea mai înaltă despre sacrificiu este cea a ispășirii vicare. Slujitorul lui Iahve ia, în mod liber, locul păcătoșilor. Ofranda sa nepătată este spre folosul "celor mulți", potrivit planului lui Dumnezeu (Is 52,13-53,12). Interioritatea cea mai profundă unită cu dăruirea totală are eficacitatea universală.

Pentru vestirea morții ispășitoare a lui Isus, Noul Testament folosește formulele caracteristice pentru jertfa ispășitoare a Slujitorului lui Iahve (Is 53,10 ș.u.): el a venit "pentru a sluji" și "își dă viața" ca "răscumpărare" pentru "cei mulți" (Mc 10,45 și textul paralel Lc 22,37). Cadrul pascal al Cinei de pe urmă stabilește un raport precis între moartea lui Cristos și sacrificiul "Mielului pascal" (Mt 26,2; In 11,55-56; 12,1; 13,1). Isus se referă clar la "sângele Alianței" (Ex 24,8; Mc 14,24 și textul paralel). Este evident că sângele Mielului care eliberează poporul evreu, jertfele de la Sinai care sigilează alianța și moartea Slujitorului care ispășește păcatele poporului subliniază caracterul de sacrificiu al morții lui Isus. Aceasta dobândește iertarea păcatelor pentru mulțimi, consfințește alianța cea nouă și dă naștere unui popor nou, pentru care obține răscumpărarea. Moartea de pe Calvar este izvor de viață.

Liturghia destinată să facă prezent "în amintire" unicul sacrificiu al crucii în cadrul unui ospăț leagă noul rit al creștinilor de vechile sacrificii. Jertfa lui Isus în realitatea ei sângeroasă și în expresia ei sacramentală recapitulează și împlinește toate sacrificiile: ea este în același timp ardere-de-tot, sacrificiu de ispășire și sacrificiu de comuniune. Eficacitatea sacrificiului Fiului lui Dumnezeu este universală. Isus, Marele Preot și victimă, realizează alianța cea nouă, desăvârșită și definitivă, între Dumnezeu și poporul său (Evr 8,6-13; 9,15 - 10,18). Prin vărsarea sângelui său, Mielul înjunghiat garantează "curățirea conștiinței de faptele moarte" (Evr 9,14) și credincioșii se împărtășesc cu trupul și sângele lui Cristos (1Cor 10,16), principiu de viață veșnică (In 6,53-58). Această participare semnifică și realizează unirea credincioșilor într-un singur trup (1Cor 10,17) și, în comuniune de viață cu Domnul lor, formează "o preoție sfântă pentru a aduce jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos" (1Pt 2,5).

Pr. Alois Bulai



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat