Tipul creştinului generos

Viaţa cotidiană şi traiul într-o comunitate alături de cunoscuţi şi apropiaţi ne oferă ocazia să descoperim diverse comportamente, reacţii, atitudini la cei din jurul nostru, atunci când participăm la diverse activităţi sau manifestări religioase.

În acest număr vom descoperi, dintr-o vastă tipologie, imaginea şi elementele definitorii ale persoanei generoase, disponibile, mereu atentă la nevoile celor din jur şi implicată în acţiune ori de câte ori are ocazia.

Conduita creştinului generos exprimă întotdeauna mulţumire, sfioşenie, modestie şi nobleţe sufletească, generează în jurul său linişte, armonie, echilibru şi încredere. O astfel de persoană este lipsită de egoism şi invidie; binevoitoare, caută să fie în slujba celorlalţi în orice împrejurare, dezinteresată, prietenoasă, comunicativă, tonică, nu-i judecă pe cei din jur, tolerantă, îngăduitoare cu cei care o ironizează sau zâmbitoare cu cei care o calomniază.

Cei de pe margine, "analiştii" sau "drepţii", vin imediat cu etichete de tipul "sfântogul", "inimă largă", "uşă de biserică", "cuviosul" etc. Ei se consideră îndreptăţiţi să judece, să emită judecăţi de valoare la adresa celor pe care, fără să conştientizeze, îi invidiază pentru că ei nu pot fi la fel, oricât şi-ar dori, nu au puterea interioară să renunţe la zona de confort în care se simt foarte bine. Creştinul generos autentic este şi creştinul spiritual sau duhovnicesc, care, deşi nu este lipsit de păcate sau greşeli şi, ca oricare alt om, se confruntă cu probleme şi ispite în fiecare zi, prin modul său de viaţă l-a acceptat pe Cristos necondiţionat şi l-a aşezat în centrul vieţii sale, iar dorinţa sa cea mai arzătoare este ca viaţa pe care o trăieşte să îi fie plăcută lui Cristos şi, prin urmare, nu pune preţ pe aprecierile sau clevetirile celorlalţi.

Diversitatea umană care ne înconjoară ne oferă şi numeroase ocazii când putem descoperi şi persoane care ştiu să simuleze foarte bine comportamentul creştinului generos, în sensul că ştiu să-şi controleze gesturile, cuvintele, mimica, fac impresie bună, par gata oricând să ajute, să se sacrifice, se angajează verbal în toate, dar ezită să treacă la acţiune. O astfel de persoană este deconspirată de tot soiul de scuze şi politeţuri prin care încearcă să se justifice sau să evite implicarea în acţiune, iar dacă se implică, alege întotdeauna situaţiile, sarcinile sau responsabilităţile care îi aduc un maxim de beneficii cu minim de efort. Este, dacă vreţi, un soi de corcitură, de hibrid al creştinului generos autentic, un tip pe care l-am putea denumi "generosul" oportunist, cel ce caută să fie în prim-plan, să placă tuturor celor din jur, să câştige încredere şi să şantajeze emoţional pentru a-şi satisface unele frustrări sau interese egoiste. Unii spun că stă în natura omului să creadă că multe i se cuvin de drept în această lume şi că îşi poate permite să mimeze generozitatea, disponibilitatea sau recunoştinţa. Un exemplu bun îl găsim în episodul în care cei zece leproşi vin la Isus şi îl roagă să-i vindece. După ce s-au vindecat, doar unul singur se întoarce să-şi exprime mulţumirea şi recunoştinţa, adică credinciosul generos, disponibil. Ceilalţi nouă au fost din categoria credincioşilor oportunişti, care şi-au văzut mai departe de treburile lor.

După ce citeşti aceste rânduri, fără să vrei îţi vine în minte întrebarea: Oare eu ce fel de creştin sunt? Nu te grăbi să-ţi răspunzi, că vor urma şi alte tipologii ce vor fi descrise în numerele viitoare. Vei găsi un răspuns mai complet după ce vei parcurge toate descrierile sau după ce vei avea o discuţie cu propriul tău eu. Apropo, momentele de introspecţie, de autoanaliză critică nu sunt la îndemâna oricui; apare un mecanism de evitare generat de teama că ai putea găsi aspecte care nu te avantajează sau care ţi-ar putea afecta stima de sine. Dincolo de aceste temeri, viaţa este o permanentă călătorie din care ai multe de învăţat, dacă vrei şi dacă ai disponibilitatea necesară de a merge şi trăi cu adevărat în pace!

Alois Gherguţ