Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Posta redactiei -

În dialog cu cititorii

• A. (e-mail). "Pentru că suntem în Advent și se apropie foarte repede Crăciunul, vreau să știu mai multe despre bradul de Crăciun. Am citit numeroase informații pe internet, dar tot nu m-au lămurit. Pentru noi, creștinii catolici, ar fi alte variante decât cele pe care ni le pun la dispoziție mijloacele de informare?"

Într-adevăr, internetul ne oferă foarte multe informații, dar depinde ce dorim să aflăm. Astfel de întrebări au mai sosit la redacție și redăm pentru dv. Rândurile de mai jos care au mai fost publicate în această revistă: "În sufletul omului de astăzi ar putea lua naștere credința că poeticul brad de Crăciun ar fi un obicei străvechi. Dar, în realitate, nu este deloc așa. El este un simbol apărut mai târziu, în secolele XVI-XVII. Cum a ajuns bradul să aibă un rol atât de important în celebrarea Crăciunului, nu știe însă nimeni. Există multe legende care caută să poată acoperi acest mare gol. Ceea ce sigur știm este că acest brad îl simbolizează pe Isus Cristos, cel care este mereu viu. În același timp, amintește de pomul paradisului, care reprezintă principiul vieții și al cunoașterii. În pruncușorul Isus, născut în ieslea de la Betleem, avem viața și cunoașterea cu adevărat. Pomul (bradul) cel împodobit reprezintă lumea cerească, acea lume nouă care a început să ia naștere odată cu venirea lui Isus Cristos, Mesia". Așadar, bradul de Crăciun ne poate duce cu gândul atât la cei nevoiași și bolnavi care așteaptă să facem ceva concret pentru ei, cât și la sufletul nostru pe care trebuie să-l pregătim pentru ca pruncul Isus să se poată naște cu adevărat în el.

• Agneza (e-mail). "Citind cazul domnului Mircea de la rubrica «Poșta redacției» din lunile august și octombrie, am prins și eu curaj în a vă scrie o frântură din trăirile mele. Fiecare dintre noi are experiențele și suferințele personale pe care nu le poate exprima nimănui, decât numai bunului Dumnezeu, dacă ai convingerea prezenței sale în preajma ta... Viziunea despre Dumnezeu depinde foarte mult de cât de mari facem ochii atunci când ne dorim să-l întâlnim. Și pentru ca această întâlnire să fie una autentică, ai de parcurs un drum, și uneori unul sinuos. Nu doresc să-mi expun trăirile așa, ca pe tavă, și cineva să tragă doar concluzii, ci vreau să-mi exprim suferința îndoielii în credință care îmi dădea impresia că mă aruncă într-o prăpastie. A fost o experiență pe care am trăit-o și care s-a localizat în cea mai dificilă perioadă din acest an (martie-septembrie). Oare să fi turnat și pandemia o picătură în paharul suferinței mele? Nu pot spune nici da, nici nu, și nici nu vreau să intru în acest subiect. Uneori suferințele puternice reușesc să împietrească omul, deși acesta, în fragilitatea lui, se străduiește să opună rezistență cu multă răbdare; totuși, undeva nu este suficient de prudent și îi scapă din vedere scopul suferinței. Până nu demult nu mi-am pus întrebarea cea mai importantă, cred: Care este cauza suferinței și, mai ales, pentru cine sufăr eu? După mult zbucium și după ce am parcurs un drum de cercetare a labirintului din mine, mi-am dat seama că Dumnezeu are un plan în care trebuie să mă sfințesc nu numai eu, ci și aproapele. Recunosc că nu este ușor; este extrem de dificil să pătrunzi cu mintea ta limitată un Dumnezeu infinit, iar după aceea să poți exclama: «L-am descoperit în toată profunzimea! Sunt un om fericit!» [...]."

Vă mulțumim pentru că ne-ați scris. Ne bucurăm că sunteți o căutătoare de Dumnezeu, că doriți să vă sfințiți și căutați motivele care vă răpesc fericirea. Ne place să credem că drumul pe care ați început să-l parcurgeți în a-l descoperi pe Dumnezeu nu-l faceți singură, ci însoțită de un duhovnic. Un alpinist care dorește să cucerească piscurile cele mai înalte se antrenează mult timp și, atunci când consideră că este pregătit, pornește la drum încărcat cu tot echipamentul. Dorința dv. De a face ordine în viața interioară, prin noile descoperiri despre Dumnezeu, și de a veghea cu foarte multă atenție pentru ca să-l simțiți pe Dumnezeu cât mai profund este, într-adevăr, grea. Aveți grijă să nu întindeți prea mult coarda, căci atunci descoperirea dv. Se dezacordează, iar suferința va fi pe măsură, adică mult mai mare. Sfântul Apostol Paul ne spune nouă ca odinioară corintenilor: "Și, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelațiilor neobișnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, așa încât să nu mă umplu de îngâmfare. De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine, dar el mi-a zis: «Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune». Așadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos" (2Cor 12,7-9).



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat