În braţe - copil; în inimă - Dumnezeu!

de pr. Laurenţiu Dăncuţă

La începutul acestui an, pe când COVID-ul era străin vieţii noastre tihnite, ne-am exprimat dorinţa de a ne ţine zilnic de mână cu Dumnezeu: am dorit să punem mâinile noastre în mâinile lui şi să-i încredinţăm drumul nostru prin viaţă.

Nu ştiam pe unde avea să ne poarte timpul, însă ştiam că viaţa noastră, atâta timp cât este în mâinile Domnului, este pe mâini bune. Mereu! Chiar şi acum, când pandemia ne-a trântit viaţa în fel şi chip: am pierdut oameni dragi, ne-am schimbat modul de a studia şi de a munci, am fost privaţi de gingăşia îmbrăţişărilor şi a revederilor etc.

Ceea ce (ni) s-a întâmplat confirmă că rămânem fiinţe firave, chiar dacă reuşim să călătorim cu viteza sunetului şi să citim/modificăm structura ADN-ului. Sfârşitul de an ne găseşte îngrijoraţi pentru ceea ce se petrece în/cu noi şi în jurul nostru. Însă vrem să reînnoim hotărârea de a ne ţine de mână cu Dumnezeu. Ba mai mult: vrem să stăm în braţele lui. Avem nevoie să fim ţinuţi în braţe de un Dumnezeu atotputernic. Întocmai ca pruncii. În faţa lui Dumnezeu e bine să ne simţim prunci. E atât de multă siguranţă în braţele lui Dumnezeu! Doar aşa putem spune: "Sufletul îmi este împăcat şi liniştit... Ca un copil înţărcat în braţele mamei sale" (Ps 131,2).

Mai mult, acum ne putem linişti ţinând în braţe un Prunc, un Dumnezeu făcut om. Cuvântul se face trup, se face prunc şi locuieşte în mijlocul nostru. În aceste zile nu doar că ne putem ţine de mână cu Dumnezeu, ci însuşi Creatorul vine în inima noastră. Şi în timp ce în braţe ţinem un copil, în inimă găzduim un Dumnezeu iubitor de oameni. Şi în timp ce urechile ne sunt asaltate de strigăte de disperare şi de neputinţă, în inima noastră răsună: "Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul... Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie... Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele" (Ps 23,1-4).

Crăciun fericit, plin de pace, cu Dumnezeu în inimă, căci cine se ţine de mână cu Domnul trăieşte ca un copil liniştit în braţele mamei sale.