Crăciun incomod
de pr. Cristian Chinez
În sunet de culori mai parfumate
Decât zenitul din străfunduri de cristal,
Străin de noapte și de hău, răzbate
Seninul din priviri... Fenomenal...
Pe chip de prunc, cum n-a mai fost vreodată,
Prezența Cerului, cuprinsă-n mult prea mic,
Irumpe-n făptuirea exaltată -
Nemărginirea-mpinsă spre nimic.
E Betleem în suflet... Creștinește...
E mesianic timp... Crepuscular...
E universu-ntreg ce se oprește
Atunci când Dumnezeu devine har.
Iar toate-acestea se petrec aievea,
În mod sacramental, chiar la Crăciun...
Minuni de har sunt, de aceea,
Îmbrățișările care-l compun.
Căci condensări din piscuri de azur
Sau străluciri din picuri de priviri
Nu pot înlocui nici sus, nici împrejur
Lumini din sufletele-n străluciri.
Aceasta-i sărbătoarea celor mulți,
Spre intim și profund dispuși...
Nu evadări spre mare sau spre munți,
Cu ger, căciulă și mănuși.
Să ne-ntâlnim în tainic mod
De celebrat esența din Crăciun,
Chiar și în cazul incomod
Când nu primim și nu dăm ce-i mai bun!