Persoanele consacrate sunt chemate să-şi reînnoiască oferirea vieţii lor

Anul acesta se celebrează a 24-a Zi Mondială a Persoanelor Consacrate la 2 februarie, în sărbătoarea Întâmpinarea Domnului. Este ziua care marchează încheierea perioadei celor 40 de zile de la sărbătoarea Naşterii Domnului, aducându-l în prim-plan pe copilul Isus, acela pe care noi l-am adorat ca prunc dumnezeiesc în ieslea Betleemului.

Acum, pruncul este dus de părinţi la templul din Ierusalim şi oferit lui Dumnezeu, deşi el este Dumnezeu. Aşa prevedea Legea lui Moise, ca orice prim născut de parte bărbătească să fie dus la templu şi oferit lui Dumnezeu, iar Isus nu a voit să facă excepţie. De ce? Ca să ne dea exemplu de împlinire fidelă a Legii lui Dumnezeu.

Tot la 2 februarie este şi ziua aleasă de Biserică pentru persoanele consacrate ca să-şi sărbătorească ziua oferirii vieţii lor lui Dumnezeu prin voturile sfinte. Privind la exemplul dat de Isus, ca şi la acela dat de Maria şi Iosif, aceste persoane sunt chemate să-şi reînnoiască oferirea vieţii lor, împlinind voinţa Celui Sfânt, şi să fie conştiente că exemplul lor de dăruire totală în slujba lui Dumnezeu este ca o lumină pentru ceilalţi oameni în drumul către Paradis. Totul în viaţa acestor persoane este lucrarea harului lui Dumnezeu. De aceea, ele sunt chemate, în primul rând, să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru darul chemării şi să trăiască în bucurie această zi. Apoi, să-şi facă un examen de conştiinţă pentru a vedea realizările şi lipsurile în trăirea vocaţiei. Pentru lipsuri şi infidelităţi să ceară iertare, iar pentru realizările frumoase să-i spună lui Dumnezeu un sincer "mulţumesc". Este ziua reînnoirii angajamentului lor de fidelitate în slujire.

În viaţa acestor persoane, noi admirăm gestul imens de iubire şi de dăruire a lui Isus faţă de lume, pentru adevărata fericire a oamenilor. Omul nu-şi poate găsi fericirea adevărată decât în Isus. Persoanele consacrate ne arată, cu exemplul lor, cât de frumos şi plăcut este să-l alegi pe Isus ca prieten şi model de viaţă. Cunoaşterea şi iubirea lui Isus trebuie să fie constante ale vieţii noastre dacă vrem să fim fericiţi cu adevărat.

Ne rugăm lui Dumnezeu pentru toate persoanele consacrate şi, împreună cu ele, ne îndreptăm atenţia către Isus, profeţit de bătrânul Simeon, "lumină spre luminarea neamurilor", întărind în noi convingerea că nu există lumină mai strălucitoare decât el, că această lumină poate să lumineze bucuriile şi durerile inimii noastre, că singură această lumină poate să dea rod aşteptărilor şi speranţelor noastre. Oferit mereu pe altar ca jertfă la sfânta Liturghie, el luminează jertfele noastre, luminează şi inspiră iubirea noastră şi menţine în noi speranţa în drumul către Paradis. Iată de ce îndemn toate persoanele consacrate, dar şi pe toţi credincioşii, care prin Botez şi-au consacrat viaţa lui Dumnezeu, să preţuiască mai mult jertfa sfintei Liturghii, să participe la ea mai des şi mai bine, şi să facă din ea centrul vital al existenţei lor.

În sărbătoarea Întâmpinării Domnului, în cadrul sfintei Liturghii, sunt binecuvântate lumânările. Noi venim la biserică purtând în mână o lumânare pe care o aprindem. Este momentul cel mai frumos şi mai potrivit ca să ne amintim fiecare de angajamentele bune luate în faţa lui Dumnezeu şi să reînnoim aceste angajamente, aşa cum fac persoanele consacrate. Totodată să ne amintim şi de cuvintele lui Isus: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!" (Mt 5,16).

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi