- În apararea sanatatii - |
Boala Parkinson
de dr. Bianca Hanganu
Boala Parkinson este a doua cea mai frecventă boală care degradează sistemul nervos central, după boala Alzheimer, existând la ora actuală circa 6 milioane de pacienți în toată lumea. Nu se cunoaște cauza, însă există o serie de factori de risc.
Cele mai predispuse sunt persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, bărbații mai degrabă decât femeile, precum și cele care au un membru al familiei cu aceeași boală. De asemenea, unii factori toxici din mediu (de exemplu, monoxidul de carbon), unele medicamente (de exemplu, fenotiazinele), accidentul vascular cerebral sau traumatismele de la nivelul capului pot avea un rol minor în apariția bolii.
Boala Parkinson este o afecțiune cronică în care are loc degradarea progresivă a neuronilor dintr-o anumită zonă a sistemului nervos central - mai exact, din trunchiul cerebral (cel care susține creierul). Această zonă este răspunzătoare de producerea dopaminei - un compus chimic cu rol de mesager în transmiterea spre creier a semnalelor care permit coordonarea mișcărilor. Scăderea nivelului de dopamină împiedică pacienții să coordoneze și să controleze mișcările. Astfel, boala Parkinson este o boală care afectează mușchii și implicit mișcările corpului, pacientul ajungând treptat să nu mai poată efectua sarcinile cele mai simple sau să le facă într-un interval de timp foarte lung (mers, scris, mâncat, vorbit).
Inițial apare un tremur de repaus la nivelul uneia dintre mâini: o mișcare de frecare a primelor două degete (degetului mare peste arătător), mișcare asimilată cu "numărarea banilor". Treptat apare rigiditatea sau înțepenirea mușchilor - uneori cu durere -, iar mișcarea devine lentă și greoaie. În timp, pacientul se va ridica greu de pe scaun. Brațele nu se mai plimbă pe lângă corp în timpul mersului. Fața capătă aspect depresiv sau de mască, având gura deschisă și clipitul rar (din cauza imobilității mușchilor feței). Vorbirea devine bâlbâită - cuvinte rostite rapid, suprapuse, greu de inițiat. Treptat, postura devine încovoiată, mersul va fi târșâit, cu pași mici, rapizi (pentru a nu se dezechilibra), cu dificultăți de a se întoarce și de a se opri din mers. Afectarea mușchilor mâinii va face dificilă scrierea, literele fiind scrise mărunt.
În afară de mușchii scheletici (cei care se atașează de oase și care ajută la realizarea mișcărilor de coordonare), pot fi afectați și mușchii de la nivelul organelor sau al vaselor de sânge, astfel că pacienții vor prezenta și alte probleme: hipotensiune arterială (din cauza afectării mușchilor din pereții vaselor de sânge), constipație (din cauza afectării mușchilor care controlează mișcările intestinelor), tulburări de înghițire (cu acumularea salivei în cavitatea bucală), tulburări de mestecare (cu risc de deficiențe de hrănire sau de înecare cu alimente nemestecate complet). De asemenea, pacienții vor prezenta în timp, în stadii mai avansate, tulburări cognitive de tipul demenței, tulburări de odihnă (cu dificultăți de somn pe timpul nopții și nevoia de somn mai mult pe timpul zilei).
Deși boala nu poate fi vindecată, există numeroase terapii (medicamentoase și non-medicamentoase) care pot fi aplicate pentru ameliorarea simptomelor și pentru încetinirea progresiei bolii. De exemplu, există medicamente care pot înlocui sau care pot mima dopamina. Exercițiile fizice țintite pe mobilitatea generală a corpului și pe dexteritate pot ajuta la îmbunătățirea mișcărilor. La acestea se adaugă modificări ale stilului de viață, dieta echilibrată și odihna, care, la rândul lor, pot diminua progresia simptomelor sau pot ajuta la dispariția acestora.
Terapiile mai noi includ realitatea virtuală - o simulare pe calculator a condițiilor de mediu reale, care să îi ajute pe pacienți să facă exerciții fizice de mers și de păstrare a echilibrului.
De asemenea, progresul tehnologic și cercetarea continuă în acest domeniu vor permite crearea unor noi opțiuni de tratament pentru îmbunătățirea funcțiilor motorii la pacienții cu boală Parkinson.