Vindecarea nu vine prin a cumpăra mai puțin, ci prin a dărui mai mult!
de pr. Laurențiu Dăncuță
Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu diavolul, ci ține-te de mână cu Dumnezeu!
"Să nu-ți întorci capul în altă parte când vezi un sărac. Dacă poți, ajută-l! Dacă nu ai nimic de oferit, stai de vorbă cu el! Și nu uita să-i vorbești Domnului despre săraci! Da, roagă-te pentru ei! Măcar atât! Dar nu te preface că nu-i vezi! Niciodată!" Așa mi se spunea când eram mic. Era simplitatea cu care părinții și bunicii îmi traduceau învățătura Bibliei: "Dacă cineva are bogățiile lumii și-l vede pe fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?" (1In 3,17).
Însă acum, într-o lume îngrozită de criză și grăbită (deseori) spre nicăieri, cine se mai apleacă spre tineri și copii pentru a le "traduce" cuvântul divin? În vremurile lui time is money mai au părinții timp, mai au bunicii loc printre experți, tehnologi și tehnologii ca să le povestească celor mici despre Tobia și despre ceea ce alimentează viața noastră: rugăciunea, pomana și postul (Tob 12; Mt 6,1-21; Mc 9,29)? Oare luna noiembrie, când (ar trebui să) ne pomenim răposații, ne ajută să ne smulgem din consumism și să fim mai generoși? Nu putem sluji și aproapelui și consumismului, și lui Dumnezeu și mamonei (Lc 16,13).
Să consumi mai mult decât ai nevoie și nepăsător față de nevoile celuilalt - ba uneori chiar concurând cu celălalt (celebrele îmbulzeli de Black Friday și de sărbători) - este semnul unei grave boli de care ne putem vindeca doar prin mărinimie discretă (Mt 5,16; 6,3-4). Această boală recentă - atât de recentă încât consumismul nu și-a găsit loc deocamdată în DEX, dar se regăsește în sindromul shoppingului compulsiv - ne afectează pe toți, dar, mai ales, distruge generațiile viitoare. Dacă nu ne vindecăm acum de această goană după neesențial, oamenii pe care-i "construim" pentru mâine nu vor avea brațele și inima libere pentru a se ține de mână cu Dumnezeu sau pentru a îmbrățișa. Mâinile și inima încărcate de "lucruri" nu pot gusta fericirea atingerii lui Dumnezeu și a îmbrățișării omului.
Trăim prea încărcați, prea împământați pentru o viață care năzuiește spre cer. Iar vindecarea nu vine prin a cumpăra mai puțin, ci prin a dărui mai mult! Niciodată nu vom putea dărui prea mult, însă putem dărui totul (Mc 12,41-44).