Collevalenza
de pr. Iosif Dorcu
Pe una dintre colinele Umbriei, în apropiere de orașul Todi, se înalță semeț Sanctuarul Iubirii Milostive de la Collevalenza. Este rezultatul gândirii și spiritualității Fericitei Speranța a lui Isus (María Josefa Alhama Valera), născută la Santomera (Spania), la 30 septembrie 1893.
La 15 august 1951, ea a fondat la Roma Congregația "Fiii Iubirii Milostive", după ce în ziua de Crăciun a anului 1930 fondase la Madrid Congregația "Slujitoarele Iubirii Milostive". La 18 august 1951, sosește în Collevalenza și decide că aici trebuie să construiască Sanctuarul Iubirii Milostive.
Proiectul este încredințat arhitectului spaniol Julio Lafuente, iar lucrările încep în anul 1953. În evoluția și concretizarea proiectului, Maica Speranța a avut un rol foarte important. Biserica superioară a fost finalizată în anul 1965, deși la 28 septembrie 1959 Maica Speranța îi cere episcopului de Todi, Alfonso de Sanctis, să declare capela terminată drept sanctuar diecezan. După doar trei zile, episcopul răspunde afirmativ.
La 31 octombrie 1965 a fost consacrat sanctuarul de către cardinalul Alfredo Ottaviani, în prezența a 62 de episcopi din toată lumea și circa 22.000 de pelerini.
Collevalenza poate fi considerat sanctuarul cu cele mai multe simboluri - expresii ale spiritualității Maicii Speranța. Iată câteva dintre ele!
Turnul are forma a patru chei ce parcă vor să deschidă cerul, iar partea deschizătoare a cheilor are o formă rotunjită, pentru a facilita transmiterea cât mai departe a sunetului clopotelor.
Crucea sanctuarului este cu totul specială: Isus este prezentat viu, cu un chip senin, pe fondul unei ostii mari - Euharistia. Crucea se sprijină pe pământ, iar sub cruce sunt o coroană regală și evanghelia.
E interesantă și reprezentarea Mariei, Fecioara mijlocitoare, care se poate vedea în icoana dintr-o capelă (6/3 m), opera pictorului Elis Romagnoli, dar și în statuia din fața sanctuarului. Maria se sprijină pe pământ, are luna sub picioare, în timp ce zdrobește capul șarpelui. Pe cap poartă o coroană, din pământ se înalță până la nivelul inimii un crin - semnul curăției -, iar în vârful crinului este o ostie. Pe umeri poartă o mantie largă cu care vrea să acopere și să ocrotească omenirea, iar mâinile îi sunt înălțate către cer, pentru a cere ajutor de la Dumnezeu.
În cripta bazilicii, în spatele altarului, se poate vedea mormântul Fericitei Speranța. E interesant cum, deasupra mormântului, pavimentul - care este realizat din plăci de ceramică - se înalță cam 70 de cm. Această ridicătură vrea să simbolizeze sămânța care, încolțind, ridică solul de deasupra.
Mai merită atenție Calea Crucii, binecuvântată la 29 septembrie 1973, lungă de un kilometru, răsfirată pe cărările unei coline din spatele sanctuarului.
Fericita Speranța a dorit ca aici să fie și un izvor cu apă binefăcătoare. După mai multe căutări, în ziua de 19 mai 1960 s-a descoperit un izvor abundent. Ulterior, aici s-au amenajat piscine asemenea celor de la Lourdes și au fost consemnate multe minuni. Complexul din jurul sanctuarului mai cuprinde o casă pentru pelerini și un așezământ pentru preoții bolnavi.
La data de 22 noiembrie 1981, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea vizitează Collevalenza, celebrează o Liturghie și declară sanctuarul basilica minor.