Christus vivit! "Chemarea sa este fascinantă"

de pr. Felix Roca

În întreaga exortaţie apostolică postsinodală Christus vivit, Papa Francisc doreşte să trezească tot mai mult în tineri dorinţa de a-l urma pe Cristos şi de a-şi construi viaţa pe temelia prieteniei cu el.

În esenţă, este vorba de a nu percepe viaţa ca o întâmplare sau ca un rod doar al propriilor alegeri, ci ca o vocaţie. Înseamnă "a recunoaşte pentru ce anume sunt făcut, pentru ce anume sunt pe acest pământ, care este planul Domnului pentru viaţa mea", spune Sfântul Părinte la numărul 256 din exortaţie.

A înţelege viaţa ca pe o vocaţie înseamnă a fi convins de faptul că nu sunt întâmplător pe acest pământ şi că Dumnezeu, pentru care nu sunt un anonim, are un plan cu mine. Dacă accept acest plan, viaţa mea va fi împlinită şi voi găsi ceea ce caut: fericirea. Dumnezeu îmi cere să particip la opera sa, oferindu-mi contribuţia la binele comun pe baza capacităţilor pe care le-am primit.

Vocaţia este un dar al lui Dumnezeu şi de aceea răspunsul la chemarea lui înseamnă ca viaţa să se transforme în ofrandă, în dăruire. "Vocaţia ta te orientează să porţi în afara ta ceea ce este cel mai bun din tine pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru binele altora", spune Papa Francisc la numărul 257.

Cristos continuă să cheme! Adresează fiecărui tânăr invitaţia sa şi aşteaptă cu răbdare răspunsul. Tocmai pentru că în joc sunt idealuri măreţe şi chiar fericirea, chemarea lui Cristos este atât de fascinantă! "Isus merge în mijlocul nostru aşa cum făcea în Galileea. Trece pe străzile noastre, se opreşte şi ne priveşte în ochi, fără grabă. Chemarea sa este atrăgătoare, este fascinantă", continuă Sfântul Părinte la numărul 277.

Un tânăr poate să simtă puternic "chemarea la iubire şi visează să întâlnească persoana potrivită cu care să formeze o familie şi să construiască o viaţă împreună". Este o vocaţie pe care însuşi Dumnezeu o propune prin sentimente, dorinţe, visuri. Locul de muncă este legat de aspectul vocaţiei, deoarece "defineşte şi influenţează identitatea şi conceptul despre sine al unui tânăr adult şi este un loc fundamental unde se dezvoltă prieteniile şi alte relaţii" (Christus vivit, nr. 268). Apoi, în discernământul unei vocaţii nu trebuie să se excludă posibilitatea de a se consacra lui Dumnezeu în preoţie, în viaţa călugărească sau în alte forme de consacrare. Pare să fie un gând pe care tinerii tot mai mult încearcă să îl îndepărteze, însă este sigur faptul că, "dacă recunoşti chemarea lui Dumnezeu şi o urmezi, acesta va fi lucrul care va da plinătate vieţii tale" (Christus vivit, nr. 276).

Pentru a desluşi chemarea lui Dumnezeu este nevoie de o atenţie sporită pentru a nu fi amăgit de atâtea propuneri bine confecţionate, care se prezintă frumoase şi intense, dar care cu timpul te vor lăsa golit, obosit şi singur: "Nu lăsa ca asta să ţi se întâmple, pentru că vârtejul acestei lumi te târăşte într-o cursă fără sens, fără orientare, fără obiective clare, şi astfel multe eforturi ale tale vor fi irosite" (Christus vivit, nr. 277). Dimpotrivă, pentru a descoperi chemarea lui Dumnezeu "caută acele spaţii de calm şi de tăcere care îţi permit să reflectezi, să te rogi, să priveşti mai bine lumea care te înconjoară, şi în acel moment, împreună cu Isus, vei putea recunoaşte care este vocaţia ta pe acest pământ", îndeamnă Papa Francisc la numărul 277.

* * *

Pentru tineri:

• Nu ezita să te întrebi cât mai des: "Care este sensul vieţii mele?"

• Roagă-te intens pentru ca să poţi descoperi planul pe care Dumnezeu îl are cu tine!

• Vorbeşte despre visurile şi planurile tale cu un îndrumător spiritual!

Pentru comunităţi:

• Ajutaţi-i pe tineri să înţeleagă că au un rost pe acest pământ!

• Încurajaţi-i să folosească propriile capacităţi pentru binele tuturor!

• În rugăciunea comunitară, invocaţi de la Dumnezeu pentru tineri darul de a-şi înţelege chemarea şi de a-i răspunde cu generozitate!