Harissa (Liban)

de pr. Iosif Dorcu

Libanul, vechea Fenicie, ţinut vizitat şi de Isus, care a ajuns până la Tyr şi Sidon, este cunoscut pentru evlavia sa către Fecioara Maria. Ei spun că Maria este "Regina şi simbolul Libanului: curăţia sa e ca zăpada Libanului, parfumul său e ca al florilor Libanului, iar ea se înalţă ca cedrii".

În Liban există foarte puţine sate care să nu aibă o biserică dedicată Fecioarei Maria. Aşa se explică şi existenţa sanctuarului de la Harissa, situat la nord de capitala Beirut, pe malul Mării Mediterane, pe o colină la 600 m altitudine.

În anul 1904 se sărbătorea a cincizecea aniversare a declarării dogmei Neprihănitei Zămisliri (1854), iar Biserica Catolică Maronită (care numără aproape un milion de credincioşi) a dorit să marcheze într-un mod aparte acest eveniment. Iniţiativa a venit din partea patriarhului maronit al Antiohiei şi al întregului Orient, Elias Hoyek, şi a delegatului apostolic Charles Duval. După ce s-au consultat cu episcopii libanezi, cei doi prelaţi au dat acestui monument titlul de Notre-Dame du Liban.

S-a găsit imediat un amplasament: pe vârful unei coline de unde se poate vedea întregul Beirut până departe, în sud, iar spre nord - munţii Libanului, până spre Byblos. Frumuseţea locului voia să simbolizeze măreţia şi sfinţenia Fecioarei Maria. Monumentul consta într-o capelă înaltă de 20 m, în formă conică, fiind, de fapt, soclul unei statui. În jurul capelei, pe o scară circulară cu 104 trepte, se poate ajunge până la picioarele Mariei. Statuia a fost realizată din bronz, în Franţa, are o înălţime de 8,5 m, diametrul la bază este de 5 m şi cântăreşte 15 tone. Fecioara are braţele larg deschise spre Beirut, ca şi cum ar vrea să spună: "Veniţi la mine toţi cei care doriţi şi vă voi copleşi cu daruri!"

Lucrările conduse de pr. Chucrallah Khoury (ulterior episcop de Tyr) au fost încheiate în anul 1907, iar inaugurarea oficială, adică binecuvântarea capelei şi a statuii, a fost celebrată de noul administrator apostolic în Liban, Frediano Giannini, în ziua de 3 mai 1908. La finalul celebrării, a fost amplasată în capelă o icoană a Mariei, iar sărbătoarea sanctuarului a fost stabilită pentru prima duminică din luna mai a fiecărui an.

Decizia construirii unei bazilici mai mari s-a luat mult mai târziu, în anul 1960. Având în vedere marele număr de pelerini, era necesară o bazilică mai încăpătoare. Proiectul a fost încredinţat arhitectului Pierre El Khoury, care a venit cu un plan foarte îndrăzneţ, în care sunt îmbinate perfect două simboluri locale: ramurile unui cedru şi forma stilizată a unei vechi corăbii feniciene. Dimensiunile sunt cu adevărat impresionante: 115 m lungime, 67 m lărgime şi 110 m înălţime. În interior pot intra 4.000 de persoane, iar toţi cei prezenţi pot contempla, prin fereastra mare (20 m x 40 m) situată în spatele altarului, statuia Fecioarei.

În luna august a anului 1970, patriarhul Boulos al Moochi a pus piatra fundamentală, iar lucrările s-au încheiat în anul 1990.

La 10 mai 1997, cu ocazia vizitei pastorale în Liban, a celebrat aici Liturghia Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.

Din anul 1908 şi până astăzi, sanctuarul este încredinţat grijii pastorale a Congregaţiei Misionarilor Libanezi.

Pe această stâncă de la Harissa, Regina cerului se înalţă ca un cedru din Liban şi atrage către ea pe toţi, creştini şi musulmani, care se adună împreună sub blânda-i privire.