Nepreţuita bucurie a Liturghiei

de pr. Daniel Iacobuţ

"Să ne întoarcem cu bucurie la Euharistie!" Aceasta este invitaţia Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor din Vatican, într-o scrisoare adresată la 15 august Conferinţelor Episcopale. Suntem chemaţi cu toţii să redescoperim nepreţuita bucurie de a participa la Liturghie, imediat ce o permit circumstanţele actualei pandemii.

Scrisoarea ne oferă o cheie de lectură pentru perioada în care nu am putut veni în casa Domnului la Liturghie şi un îndemn pentru situaţia actuală. Cheia de lectură izvorăşte din înţelepciunea celui care priveşte viaţa cu ochii credinţei: "...am acceptat depărtarea de altarul Domnului ca pe un timp de post euharistic, util pentru a ne face să redescoperim importanţa vitală, frumuseţea Liturghiei". Iar invitaţia se înrădăcinează în convingerea că Liturghia oferă întâlnirea cea mai personală şi intimă cu Domnul Isus Cristos: "...odată găsite şi adoptate măsurile concrete pentru a reduce la minimum contaminarea cu virusul, este necesar ca toţi să-şi reia locul lor în adunarea fraţilor, să redescopere valoarea de nepreţuit a celebrării".

Martirii din Abitina de la începutul secolului al IV-lea au arătat în faţa prigonitorilor cât de mult iubeau Liturghia prin această frază: Sine dominico non possumus, adică "fără Liturghie/ziua Domnului nu putem trăi". Aceeaşi valoare a Sfintei Liturghii a fost ilustrată de un teolog italian, Crispino Valenziano, printr-o imagine simbolică: "Inelul Miresei". Plecând de la textele biblice care înfăţişează legătura nupţială dintre Cristos - Mirele şi Biserica - Mireasa, autorul descrie Sfânta Liturghie drept un inel format din trei cercuri pe care sunt montate două pietre preţioase, un inel pe care Cristos îl dăruieşte neîncetat Bisericii şi fiecăruia dintre noi. Cele două pietre preţioase reprezintă comoara prezenţei lui Cristos, pe de o parte în Cuvântul său (liturgia Cuvântului), şi în Trupul şi Sângele său (liturgia euharistică), pe de altă parte. Prin ele, Mântuitorul ne oferă iubirea lui veşnic nouă şi eliberatoare. Cele trei cercuri sunt simbolul drumului pe care noi suntem chemaţi să-l parcurgem în întâmpinarea Mirelui divin. Ele indică cele trei procesiuni care ne conduc spre bucuria întâlnirii cu Domnul: procesiunea intrării la Liturghie, a oferirii darurilor şi a împărtăşaniei. Acestea trimit la tot atâtea acţiuni esenţiale pentru viaţa creştină: mişcarea tuturor spre casa Domnului, mişcarea fraţilor şi surorilor de a se oferi pe ei înşişi şi fraternitatea lor prin darurile de pe altar, îndreptarea tuturor spre Domnul prezent în Euharistie şi în cei nevoiaşi.

Expresia martirilor din Abitina şi modul prin care scrisoarea încearcă să o aprofundeze pot să pună în valoare simbolismul exprimat de fiecare element al inelului:

• Nu putem fără casa Domnului: fără mişcarea noastră spre casa Domnului (primul cerc al inelului), viaţa noastră ar fi lipsită de bucuria de a fi trăită drept un pelerinaj spre casa veşnică a Tatălui.

• Nu putem fără cuvântul Domnului: fără lumina şi viaţa izvorâte din Cuvântul lui Dumnezeu (prima piatră preţioasă a inelului), umanitatea noastră nu s-ar realiza pe deplin şi nu şi-ar împlini dorinţa de fericire.

• Nu putem fără comunitatea creştină: fără fraţii şi surorile noastre în credinţă, acţiunea noastră de a-i oferi Domnului propria viaţă la ofertoriu (al doilea cerc al inelului) ar rămâne doar un vis pios şi individualist.

• Nu putem fără jertfa crucii şi ospăţul Euharistiei: fără Cristos prezent în Sfânta Împărtăşanie (a doua piatră preţioasă a inelului), am uita cât de mult valorăm pentru Domnul - chiar trupul şi sângele său.

• Nu putem fără ziua Domnului: fără duminica, ziua ce dă sens celorlalte zile din săptămână, mişcarea noastră spre Domnul prezent în Euharistie şi în cei nevoiaşi (al treilea cerc al inelului) ar deveni o trudă apăsătoare şi lipsită de bucuria primirii reciproce.

Dacă sfinţii şi teologii ne arată atât de limpede valoarea Euharistiei, noi cum am putea mărturisi mai bine celorlalţi bucuria de nestins pe care o primim la Liturghie?