- Anul Sfintei Liturghii - 2019-2020 - |
Neprețuita bucurie a Liturghiei
de pr. Daniel Iacobuț
"Să ne întoarcem cu bucurie la Euharistie!" Aceasta este invitația Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor din Vatican, într-o scrisoare adresată la 15 august Conferințelor Episcopale. Suntem chemați cu toții să redescoperim neprețuita bucurie de a participa la Liturghie, imediat ce o permit circumstanțele actualei pandemii.
Scrisoarea ne oferă o cheie de lectură pentru perioada în care nu am putut veni în casa Domnului la Liturghie și un îndemn pentru situația actuală. Cheia de lectură izvorăște din înțelepciunea celui care privește viața cu ochii credinței: "...am acceptat depărtarea de altarul Domnului ca pe un timp de post euharistic, util pentru a ne face să redescoperim importanța vitală, frumusețea Liturghiei". Iar invitația se înrădăcinează în convingerea că Liturghia oferă întâlnirea cea mai personală și intimă cu Domnul Isus Cristos: "...odată găsite și adoptate măsurile concrete pentru a reduce la minimum contaminarea cu virusul, este necesar ca toți să-și reia locul lor în adunarea fraților, să redescopere valoarea de neprețuit a celebrării".
Martirii din Abitina de la începutul secolului al IV-lea au arătat în fața prigonitorilor cât de mult iubeau Liturghia prin această frază: Sine dominico non possumus, adică "fără Liturghie/ziua Domnului nu putem trăi". Aceeași valoare a Sfintei Liturghii a fost ilustrată de un teolog italian, Crispino Valenziano, printr-o imagine simbolică: "Inelul Miresei". Plecând de la textele biblice care înfățișează legătura nupțială dintre Cristos - Mirele și Biserica - Mireasa, autorul descrie Sfânta Liturghie drept un inel format din trei cercuri pe care sunt montate două pietre prețioase, un inel pe care Cristos îl dăruiește neîncetat Bisericii și fiecăruia dintre noi. Cele două pietre prețioase reprezintă comoara prezenței lui Cristos, pe de o parte în Cuvântul său (liturgia Cuvântului), și în Trupul și Sângele său (liturgia euharistică), pe de altă parte. Prin ele, Mântuitorul ne oferă iubirea lui veșnic nouă și eliberatoare. Cele trei cercuri sunt simbolul drumului pe care noi suntem chemați să-l parcurgem în întâmpinarea Mirelui divin. Ele indică cele trei procesiuni care ne conduc spre bucuria întâlnirii cu Domnul: procesiunea intrării la Liturghie, a oferirii darurilor și a împărtășaniei. Acestea trimit la tot atâtea acțiuni esențiale pentru viața creștină: mișcarea tuturor spre casa Domnului, mișcarea fraților și surorilor de a se oferi pe ei înșiși și fraternitatea lor prin darurile de pe altar, îndreptarea tuturor spre Domnul prezent în Euharistie și în cei nevoiași.
Expresia martirilor din Abitina și modul prin care scrisoarea încearcă să o aprofundeze pot să pună în valoare simbolismul exprimat de fiecare element al inelului:
• Nu putem fără casa Domnului: fără mișcarea noastră spre casa Domnului (primul cerc al inelului), viața noastră ar fi lipsită de bucuria de a fi trăită drept un pelerinaj spre casa veșnică a Tatălui.
• Nu putem fără cuvântul Domnului: fără lumina și viața izvorâte din Cuvântul lui Dumnezeu (prima piatră prețioasă a inelului), umanitatea noastră nu s-ar realiza pe deplin și nu și-ar împlini dorința de fericire.
• Nu putem fără comunitatea creștină: fără frații și surorile noastre în credință, acțiunea noastră de a-i oferi Domnului propria viață la ofertoriu (al doilea cerc al inelului) ar rămâne doar un vis pios și individualist.
• Nu putem fără jertfa crucii și ospățul Euharistiei: fără Cristos prezent în Sfânta Împărtășanie (a doua piatră prețioasă a inelului), am uita cât de mult valorăm pentru Domnul - chiar trupul și sângele său.
• Nu putem fără ziua Domnului: fără duminica, ziua ce dă sens celorlalte zile din săptămână, mișcarea noastră spre Domnul prezent în Euharistie și în cei nevoiași (al treilea cerc al inelului) ar deveni o trudă apăsătoare și lipsită de bucuria primirii reciproce.
Dacă sfinții și teologii ne arată atât de limpede valoarea Euharistiei, noi cum am putea mărturisi mai bine celorlalți bucuria de nestins pe care o primim la Liturghie?