Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului!

Printre multele provocări pe care actuala pandemie le-a adus vieţii noastre de credinţă se numără şi participarea efectivă la Sfânta Liturghie. Cum am putea redescoperi fericirea de a fi chemaţi la împărtăşirea cu Cristos şi cu ceilalţi creştini în aceste vremuri?

Participarea la Sfânta Liturghie se desăvârşeşte atunci când ne împărtăşim cu trupul euharistic al Mântuitorului Isus. Rugăciunea Bisericii a dedicat momentului împărtăşaniei unul dintre cele mai frumoase versete biblice: "Fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului" (Ap 19,6). Versetul se referă la nunta din Ierusalimul ceresc dintre Mireasa care este Biserica şi Mielul care este Isus Cristos. Sfânta Liturghie ne oferă o pregustare a acestui ospăţ veşnic în momentul împărtăşirii. Iată motivul pentru care îl auzim pe preot rostind aproape aceleaşi cuvinte: "Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului!"

Pandemia din acest an ne-a provocat să ne raportăm în moduri neaşteptate la această fericire: în prima fază, cea a restricţiilor de mişcare, a trebuit să o căutăm în împărtăşania spirituală, urmărind celebrările prin radio, televiziune sau internet; în a doua fază, cea prezentă, avem posibilitatea de-a o regăsi prin împărtăşirea efectivă cu trupul Domnului, păstrând distanţa fizică şi continuând să fim responsabili pentru sănătatea proprie şi a celorlalţi. Dar cât de dificilă poate fi trecerea de la prima perioadă a Liturghiei "on-line" la participarea efectivă la Liturghie din cea de-a doua fază a pandemiei?

Răspunsul depinde de mulţi factori şi nu poate fi găsit în fraze superficiale. Este mai degrabă rodul unui drum de discernământ pe care fiecare creştin şi comunitate îl are de parcurs. În acest drum cred că ar trebui să ţinem cont, printre altele, şi de un risc, care în acelaşi timp poate fi o provocare. În luna august au apărut rezultatele prealabile ale unui sondaj realizat de o universitate italiană (LUMSA) în colaborare cu o şcoală de economie civilă (SEC), ambele de inspiraţie catolică. Chestionarul, la care au răspuns până acum credincioşi de limbă italiană şi engleză, dorea să analizeze modalităţile de a trăi cultul "on-line" în timpul pandemiei.

Din cercetare merită atenţie răspunsul oferit la întrebarea: "Celebrarea religioasă la televizor/internet este la fel ca şi cum ai participa personal?", cei intervievaţi fiind credincioşi care înainte de pandemie participau la Liturghia duminicală. Pe o scară de la 1 la 10, unde 1 implică un dezacord total şi 10 un acord total, media răspunsurilor s-a poziţionat între 7,4-8. Aceasta arată, pe de o parte, nivelul ridicat de mulţumire al credincioşilor faţă de celebrările transmise prin mass-media, iar pe de altă parte indică riscul de a trăi o spiritualitate mereu mai mult separată de propriul trup, de trupul mistic al lui Cristos (comunitate) şi de trupul său euharistic (Sfânta Împărtăşanie). Iar cauza acestui risc nu stă neapărat în lipsa unor motivaţii teologice, întrucât aceiaşi credincioşi declarau că la celebrarea "on-line" percepeau lipsa spaţiului sacru şi a Euharistiei. Ea trebuie căutată - ne spun cercetătorii italieni - în "costurile de activare", adică în cantitatea de energie sau în efortul necesar pentru a ajunge la celebrarea religioasă. Cu alte cuvinte, problema nu se află în lipsa informaţiei, ci în scăderea puterii motivaţiei.

Chiar dacă acest sondaj nu cuprinde şi vorbitorii de limbă română, nivelul actual al globalizării ne invită să ne lăsăm interpelaţi de rezultatele sale. Este ocazia de a ne simţi provocaţi să dăm mărturie că întâlnirea cu Isus Cristos şi cu membrii comunităţii este izvorul energiei necesare să ne întoarcem din nou la biserică şi la Liturghie. Este momentul, aşadar, de a ne întreba cu sinceritate: Cum am putea să ne oferim ajutor reciproc pentru a întări motivaţia participării la Liturghie? Cum împărtăşim şi altora forţa de atracţie a iubirii Domnului?

Pr. Daniel Iacobuţ