Asumare
Într-o poezie scrisă de olandezul Willem van der Graft și intitulată Interogative, citim: "Am întrebat păsările, dar păsările nu erau în temă... Am întrebat arborii, dar arborii erau prea orgolioși... Am întrebat apa de ce nu spune nimic, dar nici apa nu răspunde... Or, dacă nici măcar apa nu răspunde - deși posedă atâtea limbi -, atunci ce ne mai rămâne? Ne rămâne numai un pescar... El domină apa sub picioare, stăpânește cu un arbore purtat pe umeri și domnește cu o pasăre pe cap..."
Referindu-se la Dumnezeul unic și adevărat, Sfântul Paul susține că "realitatea sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea, încă de la creația lumii, în făpturile lui" (Rom 1,20). Dar, pentru că oamenii orbecăie într-o astfel de cunoaștere, iată că totul a fost asumat în Cristos. El este "pescarul" care pășește peste valuri (cf. In 6,19b), stăpânește prin crucea-arbore și își exercită puterea odată cu coborârea Duhului Sfânt asupra sa (sub chip de pasăre). Apa Botezului, Crucea mântuitoare și lucrarea Duhului Sfânt reprezintă calea prin care întreaga creație, care "așteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu" (Rom 8,19), poate fi părtașă la "libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu" (Rom 8,21). Aceasta este direcția. Interogativele sunt depășite... Răspunsurile au fost date... Și totuși suntem "în așteptare"... Este vorba de așteptarea împlinirii (cf. Rom 8, 23).
Pr. Cristian Chinez