Omul este cel care contează!
Pornisem în viața de familie cu ideea că nu e suficient să ne avem doar pe noi, ci e nevoie și de resurse prin care, cel puțin din când în când, să ne "premiem": un concediu, o ieșire împreună, o schimbare de ambient, o casă frumoasă, o mașină bună, toate ca să ne ajute să abordăm și mai profund viața de familie. Și, mulțumim Domnului, au venit toate!
Aveam deja înainte de căsătorie o firmă care mergea bine și care a continuat să meargă la fel și după. Ne-am permis o casă frumoasă, o mașină bună, au venit și copiii, și pentru toate îi suntem recunoscători lui Dumnezeu - acestea, în condițiile în care am căutat mereu să nu-i nedreptățim pe angajați. Ceea ce le-am promis prin contract, mai ales pentru mine, ca patron, e literă de lege!
Evident că e muncă multă, că trebuie să alergi toată ziua. Sunt tot felul de întâlniri, trebuie răspuns la tot felul de telefoane, uneori mai neglijezi familia și bunul mers al casei, alteori te mai sună copiii și îți spun că le e dor de tine. Toate au un preț, dar, așa cum am mai spus, cu ajutorul lui Dumnezeu mergem înainte! Mi le-am asumat în mod voluntar și am făcut-o pentru că știu că pot!
Revenind la mijloace, dincolo de casă, o familie care coordonează și o firmă are nevoie de o mașină, una care să ofere în același timp siguranță și confort. Și am cumpărat-o! Sigur că muncitorii au privit acest lucru cu o oarecare invidie, ei neputând să-și permită un asemenea "lux", cum l-au catalogat ei. Însă este un "lux" necesar, deoarece doar așa le pot asigura continuitatea la locul de muncă.
Așadar, să recapitulez: nu e suficient omul, e nevoie și de bani! Așa am crezut până mai ieri, când mi-am schimbat total părerea...
Eram într-o călătorie de afaceri. Trebuia să ajung la o întâlnire cu un furnizor și am rămas fără combustibil. Se mai întâmplă! Evident că am intrat în prima benzinărie și am făcut plinul, așa încât să fiu sigur că ajung unde aveam nevoie și mă întorc și acasă. Și nu am pus orice combustibil, ci pe cel mai bun și, bineînțeles, și cel mai scump.
Am reluat drumul și, după câțiva kilometri, mi s-a aprins un martor în bord. Ceva nu era în regulă! Am continuat drumul și, din culoarea galbenă, s-a transformat în roșu, ceea ce m-a determinat să trag pe dreapta și să sun la un service. Mașina mea "de toți banii" era acum pe o platformă, în drum spre service, iar eu, în cabina șoferului care mi-o transporta. Am ajuns la service, am predat-o specialiștilor și, deodată, departe de casă, de familie și de idealurile mele, m-am trezit singur, la ocazie, nerăbdător să găsesc pe cineva care să mă ducă până acasă. Aveam asupra mea și o sumă de bani destul de considerabilă, deoarece după întâlnirea cu furnizorul aveam să fac anumite cumpărături pentru familie.
După circa trei ore de stat în soare, am găsit o mașină de ocazie către casă. În spate, singur pe banchetă, cum drumul a durat destul de mult, am avut timp de reflecție...
La ce mi-a folosit că aveam mașină puternică, mare și de lux, la ce mi-a folosit că aveam bani și la ce mi-a folosit că aveam zeci de prieteni care mă sunau și pe care îi sunam, dacă la momentul de încercare nu mi-a răspuns nimeni?! Asiguram salariile atâtor oameni, le căutam de muncă, iar acum nu mai era nimeni interesat de mine!
Apa din combustibil - pentru că trebuie să o spun - mi-a provocat toată această criză. A fost nevoie de service, de specialiști, de zile și de multă răbdare ca să intru din nou în posesia mașinii. Dar pentru mine a fost o lecție de viață. Până la urmă, și bunurile au rolul lor, dar omul este cel care contează! (Stelian)
Pagină realizată de pr. Felician Tiba