Mihai Robu - primul episcop indigen de Iaşi

Episcopul Mihai Robu s-a născut în satul Săbăoani, judeţul Neamţ, la 10 aprilie 1884. După absolvirea cursurilor primare în localitatea natală a fost admis la seminarul diecezan din Iaşi în toamna anului 1894, unde a studiat cu mult folos. Pe lângă dogma Bisericii el a aprofundat cu succes şi diverse limbi (latina, italiana, franceza şi germana). În jurnalul seminarului este mereu amintit în funcţia de sacristan, fapt ce confirmă grija pe care o avea, încă din perioada formării la preoţie, pentru celebrarea liturgiei.

Mihai Robu a primit diaconatul la 19 noiembrie 1906, iar sacramentul Preoţiei, la 7 aprilie 1907, prin impunerea mâinilor primului episcop de Iaşi, Mons. Nicolae Iosif Camilli. Încă din luna ianuarie a anului 1907 el fusese numit prefect pentru seminariştii din Iaşi.

Până la începerea Primului Război Mondial, pr. Mihai Robu a fost profesor şi formator în seminarul diecezan, iar după anul 1914, cursurile seminariale fiind întrerupte, a slujit ca paroh în comunităţile: Văleni, Faraoani şi Bacău.

În anul 1920, pr. Mihai Robu a fost numit secretar al episcopului Alexandru Theodor Cisar. În plus, a revenit în seminarul diecezan (redeschis la 18 octombrie 1920) pentru a-şi relua misiunea de formator şi profesor. De remarcat faptul că, deşi ocupa diverse funcţii, pr. Mihai Robu a colaborat încă de la început cu redacţia revistei diecezane "Lumina creştinului", prin publicarea unor articole care aveau ca scop dezvoltarea culturală şi spirituală a catolicilor din Moldova.

Episcopul Al.Th. Cisar a obţinut de la Sfântul Scaun, la începutul anului 1924, distincţii preţioase pentru pr. Mihai Robu şi pentru alţi trei preoţi. Cităm un fragment din scrisoarea circulară (nr. 2614 din 22 februarie 1924) prin care episcopul aducea acest lucru la cunoştinţa preoţilor şi credincioşilor din Moldova: "Sfântul Părinte a binevoit să acorde distincţii pontificale la patru dintre preoţii Eparhiei de Iaşi. Acestea sunt cele dintâi onorificenţe date de Sfântul Scaun apostolic clerului nostru indigen (...). Vă facem deci cunoscut că prin decretele date la 5 februarie 1924 au fost numiţi camerieri secreţi, supranumerari ai Sanctităţii sale papa Pius al XI-lea, următorii: Preacucernicia Sa Ioan Bogleş, decan de Siret şi paroh de Gherăeşti, Preacucernicia Sa dr. Anton Gabor, directorul şcolii din Iaşi şi redactor al revistei Lumina creştinului, Preacucernicia Sa dr. Marcu Glaser, decan de Basarabia şi paroh de Chişinău, şi Preacucernicia Sa Mihai Robu, secretar episcopal". În urma demisiei din scaunul arhiepiscopal de Bucureşti a lui Raymund Netzhammer (1924), Sfântul Scaun l-a numit pe episcopul de Iaşi Al.Th. Cisar arhiepiscop de Bucureşti, acesta rămânând însă şi la conducerea Diecezei de Iaşi ca administrator apostolic.

La 7 mai 1925, Mons. Mihai Robu a fost numit episcop de Iaşi, fiind recomandat Sfântului Scaun de către noul arhiepiscop de Bucureşti, Mons. Cisar. Episcopul Mihai Robu a slujit Dieceza de Iaşi până la moartea sa (27 septembrie 1944). Din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, a fost nevoit, în anul 1944, să se refugieze la Beiuş, unde a murit. A fost înmormântat în cimitirul din acelaşi oraş, la 29 septembrie, iar în anul 1964 osemintele sale au fost aduse la Iaşi şi reînhumate în catedrala "Adormirea Maicii Domnului".

Pr. Fabian Doboş