Fericitul Anton Durcovici şi rugăciunea Rozariului

În cadrul devoţiunii populare, rugăciunea Rozariului deţine un loc de frunte. Această rugăciune, pe care o datorăm sfântului Dominic şi fraţilor predicatori, a deţinut în viaţa episcopului martir Anton Durcovici un loc aparte. Chiar dacă nu avem mărturii directe, ştim că a îndrăgit-o încă de mic, fiind o rugăciune pe care a învăţat-o de la mama sa, care purta acelaşi nume ca şi Sfânta Fecioară Maria.

Fiind un elev sârguincios şi ascultător, Anton Durcovici s-a rugat zilnic Rozariul pe parcursul anilor de studii, mai ales că această rugăciune era prevăzută de programul Seminarului "Sfântul Duh" din Bucureşti: la ora 19.30, seminariştii erau prezenţi la rugăciunea Rozariului. Cu siguranţă nu o făcea doar din obligaţie, ci şi din iubire către Fecioara Maria, dovadă fiind evlavia faţă de ea pe care a avut-o întreaga sa viaţă.

La 7 februarie 1924, Anton Durcovici a aderat definitiv la "Uniunea Apostolică a Clerului", care prevedea şi un control riguros al vieţii spirituale prin completarea zilnică a unui tabel numit Ratio mensis, printre obiectivele căruia era şi rugăciunea Rozariului. Din răspunsurile primite de la asistentul general Maximilian Jüttner reiese că Anton Durcovici respecta fără ezitare aceste obiective, întrucât nu conţineau penitenţe pentru omisiuni.

Tot în perioada aflării sale la Bucureşti, Anton Durcovici s-a îngrijit spiritual de Societatea Mamelor Creştine, fiind şi preşedintele acesteia. Conform mărturiei unei foste membre a societăţii, el le-a încurajat pe tinerele din societate să se deprindă cu un program spiritual zilnic ordonat care, bineînţeles, cuprindea şi recitarea sfântului Rozariu. Evident, nu putea să recomande ceea ce nu ar fi pus el mai întâi în practică.

Conform mărturiei părintelui Anton Despinescu, în timpul bombardamentului anglo-american asupra Bucureştiului, din 4 aprilie 1944, locatarii palatului arhiepiscopal, refugiaţi în adăpostul de la subsol, după formula dezlegării rostită asupra tuturor de Anton Durcovici, cu toţii au început să se roage Rozariul. Spune părintele că "din mila Domnului, palatul nu a fost atins de bombe, doar câteva geamuri au fost sparte".

În scrisoarea circulară dată la 20 august 1948, episcopul de Iaşi Anton Durcovici le cerea insistent parohilor să se recite public, în lunile septembrie şi octombrie, "sfântul Rozariu al Maicii Domnului". Acelaşi lucru l-a amintit şi în declaraţia dată în faţa Securităţii la 5 aprilie 1950: "Am prescris ca în biserici în fiecare zi din luna septembrie să se ţină vecernie, pe lângă cea obişnuită din octombrie, cu recitarea rugăciunii Rozariului în cinstea Maicii Domnului".

Şi în cadrul vizitelor sale pastorale pe cuprinsul diecezei s-a folosit de orice ocazie pentru a arăta valoarea acestei rugăciuni. Astfel, la Fundu-Răcăciuni, la 28 septembrie 1948, a predicat despre Rozariu, şi i-a îndemnat pe credincioşi "să rostească cu evlavie şi cât mai des această rugăciune, fie în biserică, fie acasă". Aceeaşi recomandare a fost făcută şi la Tuta, la 15 octombrie acelaşi an, totodată "lăudând obiceiul lor bun" de a recita deseori Rozariul.

Încheiem această prezentare cu menţiunea că recunoaşterea martiriului fericitului Anton Durcovici a avut loc la 31 octombrie 2013 şi, după expresia PS Petru Gherghel, faptul poate fi considerat ca un semn: "Maica şi Regina Sfântului Rozariu i-a ascultat rugăciunea şi a primit şi dorinţa întregului popor creştin, care nu a încetat să implore acest favor de a-l avea ca model şi ocrotitor pe drumul credinţei".

Pr. Petru Ciobanu