Impresii ale diaconilor nou-hirotoniţi

• "Sfânta Fecioară Maria a fost cea care a rostit cele mai frumoase cuvinte de recunoştinţă faţă de lucrarea Domnului în viaţa sa. Aceleaşi cuvinte mi le însuşesc şi eu: «Cel Atotputernic mi-a făcut lucruri mari: numele lui e sfânt» (Lc 1,49). Momentul pe care l-am trăit astăzi va rămâne în viaţa mea drept cea mai mare binefacere pe care mi-a făcut-o Dumnezeu. Îi mulţumesc din inimă lui Isus pentru că mi-a îngăduit să trăiesc momentul de faţă. Este un dar extraordinar pe care el mi l-a oferit; deşi nevrednic cum sunt, Dumnezeu şi-a întors privirea sa milostivă spre mine, m-a ales pentru a sluji în via sa - Biserica -, pe cei săraci, oprimaţi, prin cuvânt şi Euharistie. Profesiunea de credinţă, jurământul de fidelitate în slujirea semenilor, în ascultare faţă de episcop, şi declaraţia pe care am încheiat-o cu aceste cuvinte: «Aşa promit, aşa făgăduiesc, aşa jur, aşa să-mi ajute Dumnezeu şi această sfântă evanghelie pe care o ating cu mâna mea» constituie hotărârea cu care doresc să urmez mai îndeaproape voinţa Domnului în viaţa mea". (diacon Paul Alexandru Vîrgă)
• "Nu cred că sunt cuvinte care pot să descrie cu adevărat ceea ce am trăit în această zi! Însă cred că pot vorbi despre ziua hirotonirii mele ca diacon făcând referire la cuvintele Preasfinţitului Iosif, din ziua hirotonirii sale episcopale: mulţumire şi slujire. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, care a privit spre mine şi m-a chemat să-l urmez pe calea Preoţiei - o cale de-a lungul căreia voi putea să dau mărturie cu propria mea viaţă despre evanghelia sa; ştiu că diaconatul înseamnă un efort continuu de zidire şi de slujire a împărăţiei lui Dumnezeu, care se traduce prin luarea crucii personale în fiecare zi, însă ştiu că pe acest drum nu voi fi niciodată singur, ci Domnul şi sfânta Fecioară îmi vor fi alături şi îmi vor ocroti întreaga viaţă". (diacon Michail Iulian Echert)
• "Gândurile mele de astăzi nu pot fi decât cele care să exprime o profundă mulţumire şi recunoştinţă adresate bunului Dumnezeu pentru că, în ciuda nevredniciei mele, m-a socotit vrednic de a mă numără printre slujitorii săi. Şi cum orice «mulţumesc» implică un nou «te rog», implor de la bunătatea şi milostivirea lui harul de a fi mereu vrednic de această slujire mare, pentru ca ea să fie cât mai rodnică, astfel încât, la sfârşit, să merit a primi răsplata slujitorului credincios". (diacon Paul Eduard Amariei)
• "Aşa cum Isus i-a chemat pe apostoli să vestească: «Împărăţia cerurilor este aproape!», la fel ne cheamă şi pe noi astăzi să citim semnele timpului şi să devenim vestitori prin cuvânt şi mai ales prin trăire. În această zi deosebit de importantă, îmi pun încrederea în Domnul şi cer ajutorul sfintei Fecioare Maria pentru a putea duce la îndeplinire lucrarea cea bună pe care Domnul a început-o în mine". (diacon Iulian Robert Gherghel)
• "Sentimentele mele sunt toate cuprinse de bucurie şi recunoştinţă. Dacă sunt aici, în primul rând nu este meritul meu, ci al lui Dumnezeu, pentru că m-a chemat la viaţa consacrată şi la sfânta Preoţie; este şi meritul părinţilor şi al rudelor, care m-au sprijinit întotdeauna, este şi meritul formatorilor pe care i-am avut în toţi aceşti ani şi, nu în ultimul rând, este meritul Bisericii, care m-a susţinut prin rugăciunea şi afecţiunea sa. Diaconatul reprezintă pentru mine în mod special un dar, nu unul oarecare, ci un dar supranatural, un dar sacramental prin care Dumnezeu mă apropie mai mult de el şi de sfinţenia sa şi mă întăreşte în misiunea încredinţată în sânul Bisericii. În acelaşi timp, diaconatul este şi o mare responsabilitate: sunt chemat să fiu slujitor în Biserică şi în special al celor mai săraci şi suferinzi, aşa cum am învăţat la şcoala sfântului Alois Orione". (diacon Neculai Marius Tiba, FDP)