Saint Cordon

În partea de nord-est a Franţei, aproape de graniţa cu Belgia, în oraşul Valenciennes, este cinstită de mai bine de o mie de ani Sfânta Fecioară a Sfântului Cordon (panglică de mari dimensiuni).

În anul 1008 oraşul a fost cuprins de o groaznică ciumă, în câteva zile murind aproape 8.000 de locuitori. Nicio familie nu a scăpat de acest flagel. Zi şi noapte, capela Neufbourg - pe care Carol cel Mare, vizitând oraşul, a dedicat-o Mariei - era plină de oameni care implorau ajutorul Maicii Domnului.

În afara oraşului trăia atunci, într-o chilie săracă, un eremit sfânt, pe nume Bertholin. Lângă chilie erau o fântână şi o capelă cu o statuie a Mariei. Fiind cunoscută sfinţenia eremitului, mulţi din oraş îl însoţeau în rugăciune. În timpul acestei nenorociri, el şi-a dublat rugăciunile. Drept răspuns, la sfârşitul lunii august, Maica Domnului i s-a arătat, zicându-i: "Mergi şi spune poporului din Valenciennes că în noaptea dinaintea sărbătorii naşterii mele rugăciunile le vor fi ascultate. Să vină toţi pe zidurile oraşului şi vor vedea o minune. Când locuitorii au auzit această veste au început să se roage şi mai mult.

În seara zilei de 7 septembrie, la căderea nopţii, o mulţime imensă s-a prezentat pe zidurile oraşului, cu ochii aţintiţi spre cer. La un moment dat, în faţa a peste 15.000 de persoane s-a făcut lumină, iar deasupra capelei a apărut o regină înconjurată de îngeri într-o aureolă strălucitoare. Ţinea în mână o panglică roşie foarte lungă. Un înger a prins de un capăt şi a înconjurat cetatea, lăsând panglica să cadă ca un cordon protector. Când îngerul a terminat înconjurul, apariţia s-a încheiat, iar din acel moment a încetat ciuma, cei bolnavi fiind vindecaţi. Panglica a fost recuperată de credincioşi şi aşezată într-o casetă de lemn aurit.

Ca recunoştinţă, populaţia din Valenciennes împreună cu autorităţile s-au angajat ca în fiecare an, la 8 septembrie, să meargă în procesiune pe urmele lăsate de înger şi panglica sa. Chiar şi azi, la mai bine de o mie de ani, procesiunea se desfăşoară pe distanţa de 17 km. Este unic în istorie ca o procesiune să se desfăşoare zece secole fără întrerupere.

Ulterior, Maica Domnului a mai intervenit pentru salvarea de epidemii, mai cunoscute fiind cele din anii 1291, 1477, 1515, 1555 şi 1665.

Oraşul Valenciennes a cunoscut mari tulburări în timpul Revoluţiei Franceze. În anul 1794, mulţi preoţi şi călugări au fost arestaţi, 12 surori ursuline au fost martirizate (beatificate la 13 iunie 1920), iar bisericile distruse. Totuşi, conform mărturiilor, panglica miraculoasă nu a fost distrusă. Un călugăr ar fi ascuns-o foarte bine ca să nu fie profanată. Mulţi presupun că ar fi undeva în subsolul oraşului.

În anul 1804, parohul Guillaume Lallemand a comandat o statuie, care a fost realizată de sculptorul Pierre-Joseph Gillet. Un surâs luminează chipul Mariei, care este înconjurată de îngeri. Îngerii şi Maria, toţi în haine aurite, au în mâini panglica sfântă, iar în faţă, în genunchi, se roagă Bertholin. Maica Domnului mai are în mână un sceptru regal. În ziua de 7 iunie 1897, în numele papei Leon al XIII-lea, arhiepiscopul de Cambrai, Etienne Sonnois, a încoronat statuia, coroana de aur fiind un dar al comunităţii din Valenciennes.

Biserica actuală, opera arhitectului Alexandre Grigny, a fost edificată între anii 1825 şi 1865. Impresionează în mod deosebit turnul, o adevărată bijuterie gotică, împreună cu toate ornamentele sale.

În anul 1908, la celebrarea a 900 de ani, au fost prezenţi 100.000 de pelerini. În anul 1922, papa Pius al XI-lea a ridicat sanctuarul la rangul de basilica minor. În anul 2008, la aniversarea unui mileniu, statuia a fost purtată până la Lourdes.

Pr. Iosif Dorcu