- Anul Sfintei Liturghii - 2019-2020 - |
Acasă-n Inima străpunsă
Cerul privea cu-nfiorare
Când am ajuns astăzi acasă,
Rănit din cap până-n picioare,
La mâini, în inima-mi duioasă...
M-au întrebat ce s-a-ntâmplat
Și toți au vrut să înțeleagă
Dacă ce văd e-adevărat;
Pământu-acum ce-o să culeagă?
Dreptatea Tătălui ceresc
Des invocată-i și cerută,
Toți îngerii o proslăvesc,
Doar Domnul tace și-i ascultă...
Privește Inima străpunsă,
La piept o strânge, o-ncălzește;
Iubirea, taină nepătrunsă,
Pe toate-acum le ocrotește...
Aici, în Inima divină,
Veni-vor să se odihnească
Cei ce doresc ca să revină
La viața harului, firească...
Năpăstuiți din lumea-ntreagă
Găsi-vor aici mângâiere,
Răgaz și rost ca să aleagă
Iubirea ce le dă putere...
Pe valul vieții tremurânde
Nu este șansă de plutire,
Căci răutățile-s crescânde
Și trag în jos tot ce-i simțire...
Doar Inima ce s-a deschis
În zi de vineri, după-amiază,
Cunoaște-un drum spre paradis,
Iar pentru toți, asta contează!
Spre Inima înfiorată,
Când sulița intrat-adânc,
Mă-ndrept de fiecare dată
Să cer iertare, să mă frâng...
Emil Bejan