Suferinţa ca dar

Intenţia de rugăciune pentru luna iunie

În faţa bolii, a singurătăţii, a situaţiilor delicate de familie, a provocărilor de la locul de muncă, ajungem să experimentăm suferinţa. Şi dacă de multe ori nu stă în puterea noastră să schimbăm lucrurile, modul în care primim aceste situaţii dificile este determinant pentru pacea noastră interioară şi poate fi o piatră de hotar pentru credinţă.

Cuprinşi de descurajare, am putea deveni indiferenţi şi reci faţă de semeni şi în credinţă, considerând că Dumnezeu ne-a pedepsit. Însă credinţa ne învaţă că suferinţa este consecinţa neascultării noastre, că păcătuind ne limităm, de fapt, libertatea şi ne concentrăm tot mai mult pe noi înşine. Dar Domnul, cunoscându-ne pe deplin, vine în căutarea noastră şi ne aşază pe umerii săi ca Bunul Păstor, a cărui inimă este mereu deschisă cu milostivire pentru a ne regăsi, a ne susţine şi vindeca.

A vedea binele din orice situaţie, a da sens suferinţei este posibil cu ajutorul harului divin. Mai mult, ştim că acceptarea şi îmbrăţişarea crucii reprezintă calea lui Isus, astfel că în el avem modelul perfect de asumare a suferinţei. Urmându-l pe Isus, învăţăm să privim în noi înşine cu limpezimea smereniei, să ne desprindem de atitudini care ne alterează identitatea şi demnitatea, să ne regăsim locul în lume, să avem un raport bun cu Tatăl creator, dar mai ales o relaţie vie cu el, care este sursa inepuizabilă a păcii şi a carităţii.

Tot de la el învăţăm să privim şi dincolo de noi, la cei care poartă o cruce cu mult mai grea şi au nevoie de ajutor. Căci nu departe de noi se află oameni fără adăpost, semeni privaţi de libertate, bătrâni şi bolnavi izolaţi, familii destrămate lipsite de resurse materiale, copii care nu au acces la educaţie, tineri dezorientaţi spre care putem oricând întinde o mână sinceră.

Înainte de toate, să ne încredinţăm, aşadar, Domnului, ca nicio suferinţă trăită sau observată să nu ne dezumanizeze. Iar împreună cu Sfântul Părinte să oferim rugăciunea noastră, ca toţi cei care suferă să îşi găsească drumul în viaţă, lăsându-se atinşi de Inima Preasfântă a lui Isus, pe care o sărbătorim în această lună.

Daniela Dămoc