Sub stropii credinţei, la întâlnirea cu papa Francisc. Interviu cu pr. Adrian Blăjuţă

Se împlineşte, la 1 iunie, un an de la sărbătoarea întâlnirii cu papa Francisc la Iaşi, în cadrul vizitei apostolice pe care a făcut-o în România, în perioada 31 mai - 2 iunie 2019. Este o ocazie să rememorăm acest eveniment împreună cu pr. Adrian Blăjuţă, director al Oficiului pentru Comunicaţii Sociale al Episcopiei de Iaşi, care a făcut parte din echipa de organizare a vizitei papei la Iaşi, fiind responsabil de comunicare al evenimentului.

- Vestea oficială a vizitei papei Francisc în România a venit la 11 ianuarie 2019, dar se ştia deja mai înainte despre ea şi că papa va veni şi la noi, la Iaşi?

Deja a trecut un an de la această vizită care ne-a lăsat o mare moştenire spirituală, socială şi culturală, dar mai ales a lăsat o amprentă puternică în inimile noastre, ale atâtor români care l-au întâlnit pe papa.

Când sfântul papă Ioan Paul al II-lea a vizitat România, între 7 şi 9 mai 1999, el a rămas doar la Bucureşti, manifestându-şi părerea de rău că nu a putut să meargă şi să viziteze diferitele zone ale României.

Dorinţa ca papa Francisc să ne viziteze ţara i-a fost manifestată deseori, fie de episcopii noştri, fie de preoţi, de persoane consacrate sau chiar de credincioşi laici care au avut ocazia să îl întâlnească. Desigur, au fost şi invitaţiile oficiale din partea Conferinţei Episcopilor din România, a preşedintelui şi primului-ministru al României. Invitaţia a fost reînnoită la vizita ad limina, din noiembrie 2018.

În cea de-a doua parte a lunii decembrie a anului 2018 am aflat că papa va vizita România anul următor. Deşi nu era o veste oficială, ne-a bucurat mult, mai ales că printre localităţile vizate era şi oraşul Iaşi. Deja ne gândeam unde ar fi mai potrivit să fie primit papa, iar esplanada din faţa Palatului Culturii a fost considerată cea mai bună locaţie. Îmi amintesc că PS Petru Gherghel, cuprins de emoţie şi bucurie, a şi spus câteva cuvinte despre vizită, la Liturghia din ziua de 1 ianuarie. Vestea oficială a venit de la Vatican în ziua de 11 ianuarie, preluată de Conferinţa Episcopilor Catolici din România şi, desigur, de Episcopia noastră de Iaşi.

- Cum a fost să coordonaţi comunicarea acestui eveniment, atât în timpul pregătirii, cât şi în ziua propriu-zisă a întâlnirii cu Sfântul Părinte?

Ca responsabil diecezan pentru comunicare şi purtător de cuvânt, am fost binecuvântat să fac parte din echipa de organizare a sărbătorii întâlnirii cu papa Francisc la Iaşi, cunoscând fiecare pas din organizare, într-o perioadă pe care o consider că va rămâne cea mai intensă şi frumoasă din viaţa mea.

Am simţit mari emoţii la primul comunicat şi la primele declaraţii de presă, în ziua de 11 ianuarie 2019. Regretatul părinte Cornel Cadar, cel care aşa de bine a slujit ca director al Biroului de Presă şi purtător de cuvânt al Diecezei de Iaşi, din cauza bolii nu mai putea vorbi, dar experienţa şi sfaturile sale mi-au fost cu adevărat esenţiale în această perioadă.

Anunţul vizitei a avut un mare impact pozitiv asupra românilor, pentru că papa este apreciat şi iubit nu doar de către catolici. Dincolo de valoarea maximă de ştire pe care a căpătat-o vizita Sfântului Părinte, i-am simţit alături pe jurnalişti în dorinţa reciprocă de a transmite imaginea Sfântului Părinte şi sărbătoarea întâlnirii. Am simţit alături de jurnalişti emoţiile live-urilor de la catedrală, am descoperit cât de important poate deveni un scaun, dacă pe el va sta papa; dar am şi zâmbit văzând titrări pe burtieră de genul: "Papa Francisc - turneu de trei zile în România".

Dincolo de comunicatele transmise presei, informaţiile difuzate în dieceză prin mijloacele noastre de comunicare, interviurile, declaraţiile de presă sau cele trei conferinţe de presă, am simţit că s-a legat o prietenie cu jurnaliştii în acea perioadă, iar grupul realizat cu această ocazie pe WhatsApp format din aproximativ 40 de jurnalişti a rămas şi după. Am privit atâtea chipuri zâmbitoare atunci când se vorbea despre papa Francisc, dar şi atâtea impresii frumoase, care aminteau despre simplitatea şi umanitatea lui, care ne dezarmează pe toţi şi ne coboară cu picioarele pe pământ.

- Care au fost protagoniştii organizării?

Încă de la aflarea veştii a început o mobilizare generală. Alături de comisia centrală şi locală de organizare (ÎPS Aurel Percă - coordonator general, pr. Daniel Iacobuţ - responsabil cu organizarea celebrărilor, iar eu cu mass-media), s-au stabilit mai multe sectoare de coordonare în dieceză, cum ar fi: voluntari, copii, tineri, familii, tehnic, bolnavi şi persoane în vârstă etc. Au fost apoi atâtea persoane din diferite sectoare de activitate care s-au alăturat la organizare, însă dincolo de instituţiile pe care le reprezentau, le-am simţit umanitatea şi inimile care băteau pentru primirea cât mai frumoasă şi prietenească a papei Francisc, realizând deja acel deziderat al motoului vizitei: "Să mergem împreună!"

- Un moment din organizare sau din cadrul întâlnirii care v-a rămas la inimă?

Au fost multe momente dificile, dar şi multe momente frumoase. Aş aminti numai de 1 iunie. Previziunile meteo pentru această zi, la Iaşi, erau descurajante, iar ploaia torenţială cu grindină ne-a mâhnit mult. Însă a fost de ajuns ca să pună papa piciorul pe pământul Iaşiului pentru ca soarele să îndepărteze ploaia, iar stropii ploii să fie înlocuiţi cu stropii credinţei, stropi care cred că au picurat de-a lungul perioadei de pregătire a întâlnirii, în timpul ei, dar şi după plecarea papei. Apropierea papei Francisc de catedrală, văzută pe ecrane, făcea să crească în intensitate seninătatea atât în natură, cât şi în inimi şi pe chipuri. Poate aveam şi noi nevoie să înţelegem mai mult că trebuia să-l lăsăm şi pe Dumnezeu să facă partea sa din această întâlnire...

Îmi revine des în gând momentul în care eram pe scena jurnaliştilor şi priveam spre papa Francisc şi spre oamenii care îi ascultau mesajul şi îl sorbeau din priviri. Deşi oboseala adunată în ultimele săptămâni era însemnată, m-am îndreptat spre cer şi i-am mulţumit lui Dumnezeu din toată inima. Aşa de mulţi oameni împreună şi cu toţii erau atât de fericiţi! În acele clipe au trecut prin faţa ochilor lunile de pregătire, sutele de oameni care s-au oferit voluntar. Şi sufletul mi s-a umplut de lacrimi de fericire... care au pătruns pe chip. După întâlnire am avut şansa să îi strâng mâna papei, iar în acea strângere de mână a papei i-am purtat pe toţi jurnaliştii, spunându-i din inimă un mare "Mulţumesc!".

- Ce a rămas după plecarea papei Francisc?

A rămas în primul rând o amintire care nu poate fi ştearsă din sufletul celor care l-au întâlnit pe papa Francisc şi dorinţa de a ne pune în mişcare spre cel de lângă noi, de a începe să străbatem potecile care ne despart. Am învăţat că tare bine ne este atunci când suntem uniţi. Sărbătoarea întâlnirii cu papa a fost cu adevărat un moment istoric şi de suflet, românii demonstrând încă o dată ospitalitatea proverbială.

Mare dar ne-a făcut Dumnezeu prin vizita papei Francisc, când am reuşit să trăim bucuria de "a merge împreună", momente în care am văzut faţa caldă, senină şi îngăduitoare a românilor apropiaţi, care pot merge împreună şi trebuie să continue să meargă împreună. Sărbătoarea întâlnirii cu papa Francisc continuă prin noi, prin tot ceea ce facem ca să punem în practică îndemnurile sale şi prin toate eforturile pe care le depunem pentru ca toţi "Să mergem împreună!"

A consemnat pr. Cristian Diac