Părintele Nicolae Szczurek

Alături de Mons. Marcu Glaser, pentru credincioşii catolici din Basarabia o figură de referinţă o reprezintă şi părintele Nicolae Szczurek. Acest "sfânt preot polonez" s-a născut la Odessa, la 6 decembrie 1873, din părinţii Ioan şi Eleonora, născută Maliburska.

Familia era destul de săracă, dar foarte credincioasă. Părinţii erau bolnavi de tuberculoză, iar Nicolae a fost nevoit încă de mic să se îngrijească de ei. De la vârsta de 8 ani, câştigându-şi existenţa ca distribuitor de ziare, a întreţinut întreaga familie, adică părinţii, el şi sora mai mică, Lucia. La vârsta de 9 ani a rămas orfan de tată. Dorind să devină preot, s-a adresat pentru ajutor unui vecin bogat, căruia i-a promis că, dacă ajunge preot, la toate sfintele Liturghii se va ruga pentru el.

Studiile primare le-a urmat în şcoala parohială din oraşul natal, iar pe cele liceale şi teologice, la seminarul din Saratov. A fost hirotonit preot la 25 aprilie 1904 de episcopul de Tiraspol, Eduard von de Ropp. După hirotonire a activat mai întâi în oraşul Zaporijjea, iar în anul 1905 a fost transferat la Tighina, de unde, în anul 1907, la decizia episcopului Iosif Kessler, a fost dus la Stavropol, unde a activat până în anul 1910, în anul următor fiind trimis la Ekaterinoslav. Între anii 1912 şi 1914 a fost paroh la Stavropol, de unde a fost transferat iarăşi în Basarabia, la Tighina.

Din anul 1914 până la sfârşitul vieţii sale, pr. Nicolae Szczurek i-a păstorit pe catolicii din Basarabia şi, după anul 1944, RSS Moldovenească. În anul 1916 a fost numit paroh de Orhei, dar cel mai probabil era doar administrator al parohiei. La cererea credincioşilor din Tighina, în anul 1922 a fost transferat ca paroh în acest oraş, rămânând, totodată, să administreze şi Parohia Orhei, iar între anii 1926 şi 1933 a îndeplinit şi oficiul de paroh de Emmental. În anul 1939, după numirea Mons. Marcu Glaser ca rector al Seminarului din Iaşi, pr. Nicolae Szczurek a fost numit paroh de Chişinău.

La 16 noiembrie 1921, scriindu-i episcopului Alexandru Cisar, îl informa că era membru al Congregaţiei "Sfântul Petru Claver", cerând să-i fie aprobate privilegiile şi facultăţile acordate, ca atare, de Sfântul Scaun.

Iată cum îl caracteriza pe pr. Nicolae Szczurek episcopul Mihai Robu în raportul trimis Sfântului Scaun în anul 1928: "... deosebit în pietate, în nimic reproşabil, foarte zelos pentru suflete, renunţând la toate pentru Dumnezeu şi aproapele". Într-adevăr, oriunde ar fi activat, una dintre principalele sale griji a fost ajutorarea săracilor, scop pentru care a şi transformat casa parohială din Tighina într-un orfelinat, aducând-o şi pe sora sa, Lucia, ca să-l ajute să se îngrijească de copii. Un orfelinat a dorit să deschidă şi la Chişinău, primind pentru acest azil de orfani şi aprobarea Primăriei Chişinău.

După ocuparea Basarabiei de către sovietici în anul 1944, Szczurek a rămas singurul preot catolic ce a trebuit să se îngrijească de credincioşii din RSS Moldovenească. Noile autorităţi comuniste i-au permis să se ocupe doar de parohiile din Chişinău şi Soroca, interdicţie de care nu a ţinut cont, pentru că a continuat să cutreiere întreaga regiune, vizitând toate comunităţile catolice. Un alt deziderat căruia i-a dedicat mult efort şi timp a fost înregistrarea parohiilor catolice din RSS Moldovenească şi trecerea acestora sub jurisdicţia unui episcop din URSS, întrucât legăturile cu Dieceza de Iaşi fuseseră rupte.

Pr. Nicolae Szczurek a murit la 6 iunie 1948, la vârsta de 75 de ani. Liturghia de înmormântare a fost celebrată de pr. Francisc Krajewski, paroh la Cernăuţi. Răposatul păstor a fost înmormântat iniţial în curtea bisericii catolice din Chişinău, de unde, la începutul anilor '60, osemintele i-au fost transferate în cimitirul armenesc din Chişinău.

Pr. Petru Ciobanu