Cum să coboare în iad?
Nu știu dacă și vouă vi s-a întâmplat, dar, când am învățat pentru prima dată "Crezul" și am ajuns la cuvintele: "S-a coborât în iad...", m-am și dus la mama să o întreb despre ce este vorba.
Cum să meargă Isus în iad de vreme ce era Dumnezeu?! Ce să caute el în iad?
Trebuie să recunosc, din explicațiile ei nu am înțeles mai nimic! Că, de fapt, nu s-a dus în iad, că era un loc, că era întuneric, că oamenii îl așteptau, că doar i-a tras afară și el nu a intrat...
Nemulțumit de răspunsul pe care l-am primit și - iarăși trebuie s-o recunosc - bolborosind încă, subliniindu-i "ignoranța", m-am îndreptat din nou către catehism. Doar că, nefiind atent la pragul ușii, m-am dezechilibrat și am căzut.
Observând că dincolo de prag se află găleata cu apă și că aș fi putut să vin cu gura în ea, fără nicio ezitare, mama, care a observat întreaga scenă, s-a aruncat instinctiv pe sub mine, astfel încât am căzut chiar pe ea, nu pe găleata cu apă.
După ce m-a luat în brațe și după ce m-a mângâiat, mi-a spus cu blândețe ca altă dată să fiu mai atent la prag. Apoi am mers la catehismul meu.
Câteva zile mai târziu avea să-mi spună că s-a lovit rău în acea zi și că urmările încă le mai resimțea, toate acestea făcându-mă să înțeleg suficient ce înseamnă că "Isus s-a coborât în iad".
Isus s-a aplecat să-i scoată pe cei răniți de păcat, s-a dus exact acolo unde se aflau ei, în lumea lor tristă și plină de întuneric. A fost nevoit să se "arunce" acolo prin pironirea pe cruce, chiar dacă aceasta l-a costat durere și moarte.
Ca să ajuți pe cineva trebuie să te duci către el, să te umilești, să cobori la el, să-i dai mâna și să-l ridici, uneori trebuie să cobori în "iadul" lui... (Luiza)
Prelucrare de pr. Felician Tiba