Înviere

E primăvară-n suflet, cu boare dinspre rai,
Natura se-nveşmântă mai-mai ca-n luna mai,
Şi-n căutări de bine şi trupul prinde grai...
E bine când din plinul de inimă mai dai!

Şi dai nu mărunţişuri din ceea ce mai ai,
Dai suflet mărturiei, cântând parcă la nai,
Pe tuburi de psaltire în colţul tău de plai,
Cu gând de înviere, de parcă frică n-ai...

N-ai frică nici de moarte şi nici de-ai morţii cai,
Cai negri la şareta cu coase-n evantai,
Atunci când, prin credinţă, peste angoasă sa'i
Şi te avânţi, la Paşte, către un super-trai...

E traiul care spune doar nu la putregai
Şi nu se mulţumeşte să spună că nu-i bai,
E Viaţa prevestită de-ai mântuirii crai
Şi celebrată-acuma cu cinste şi alai.

De Domnul, Înviatul, de mult salvat erai,
Când la Botez cu dânsul mureai şi înviai...
Cu viaţa ta, azi, vino! Şi iarăşi: hai şi hai!...
Tânjeşte şi doreşte doar cerul cu-al său rai!

Pr. Cristian Chinez