"Duminica Bibliei"... Asta da provocare!
Ziua de 26 ianuarie 2020 reprezintă un moment cu totul special în viața Bisericii Catolice. Așa cum știm, papa Francisc, prin scrisoarea apostolică "Aperuit illis" (Le-a deschis), a instituit cea de-a treia duminică de peste an ca Ziua Cuvântului lui Dumnezeu.
Personal consider că această inițiativă a papei semnalează o importantă mișcare în interiorul Bisericii Catolice. Acest demers magisterial dovedește faptul că papa Francisc este un atent și autentic interpret al semnelor timpurilor noastre. Există, de fapt, o crescândă conștiință printre păstori și credincioși că avem mai multă nevoie de Biblie. De altfel, papa Francisc mărturisește că inițiativa acestei duminici este un răspuns la nenumăratele cereri ajunse la el din partea poporului lui Dumnezeu (nr. 2).
Această duminică este în realitate o invitație adresată tuturor de a reflecta asupra locului Scripturii în viața noastră. Cred că orice cititor onest al acestei pagini recunoaște faptul că Sfânta Scriptură nu ocupă în viețile noastre locul pe care îl merită. În acest sens, scrisoarea papei Francisc constituie o reală provocare pentru toți. Sintetizând mesajul papei și adaptându-l la situația noastră, aș spune că documentul pontifical ne lansează o triplă provocare.
Prima provocare este adresată păstorilor, care sunt invitați la autoevaluare și la acțiune. Cuvintele papei sunt fără echivoc: "Păstorii - în primul rând - au marea responsabilitate de a explica și de a permite tuturor să înțeleagă Sfânta Scriptură" (nr. 5). Și apoi amintește că păstorii trebuie "să simtă puternic" exigența de a face accesibil Cuvântul propriei comunități (nr. 5). Patru concepte definesc, așadar, rolul păstorului în propria-i comunitate în privința Sfintei Scripturi: a) o mare responsabilitate, b) competență biblică, c) voință și d) pasiune pentru Biblie. Intelligenti pauca.
A doua provocare este lansată tuturor credincioșilor. Scrisoarea papei evidențiază profunda legătură dintre Sfânta Scriptură și credința creștinilor. Papa vorbește de "urgența și importanța pe care credincioșii trebuie să le rezerve ascultării cuvântului Domnului fie în acțiunea liturgică, fie în rugăciunea și reflecția personală" (nr. 7). În diferitele mele experiențe pastorale am putut constata personal că, atunci când credincioșii sunt familiarizați cu lectura Scripturii, credința acestora este mult mai robustă, iar viața lor creștină este de o calitate superioară. Frecventarea Scripturii înseamnă, de fapt, întâlnire concretă și reală cu Cristos. Iar aceasta te transformă.
A treia provocare a acestei duminici ne privește pe noi, ca Biserică locală. La nivel local, Biblia rămâne în mare parte patrimoniul celor ce studiază teologia, în vreme ce marea masă a creștinilor rămân "la distanță". De fapt, mulți credincioși au acasă o Biblie, dar nu știu prea bine ce să facă cu ea. Papa Francisc ne amintește că "Biblia nu poate fi patrimoniul doar al câtorva... privilegiați. Ea aparține, înainte de toate, poporului convocat pentru a o asculta și a se recunoaște în acel Cuvânt" (nr. 4).
Să ne mai gândim la un lucru. Avem la dispoziție Biblia de la Iași, în limba română, o remarcabilă realizare a Bisericii noastre locale, dar trebuie să recunoaștem că pașii făcuți în direcția aprofundării acestei imense comori sunt extrem de modești. Suntem ezitanți și circumspecți. Rămânem la exterior, la crusta cărții, la copertă. Când văd cum Biblia este adusă printre daruri la ofertoriu, mă întreb cum ar fi dacă, în locul unui gest formal liturgic, am avea curajul să deschidem Biblia, să o citim, să ne lăsăm transformați de mesajul ei, de întâlnirea cu Cristos. Dacă am face aceasta, atunci am putea prezenta la ofertoriu o Biblie vie, întrupată în viețile noastre, iar Domnul ar aprecia cu mult mai mult darul nostru. Și atunci toată viața Bisericii, cu imensa ei bogăție sacramentală, ar trăi cereasca bucurie a unei adevărate noi primăveri a Spiritului.
Pr. Iosif Antili