- Anul Sfintei Liturghii - 2019-2020 - |
Isus a frânt pâinea
Gestul lui Cristos de a frânge pâine stă la originea riturilor de împărtășire de la Liturghie, care încep cu rugăciunea "Tatăl nostru" și se încheie cu rugăciunea de după împărtășanie. Gestul lui Cristos avea două sensuri: unitatea realizată prin împărtășirea din aceeași pâine și pătimirea sa din iubire. Isus a frânt pâinea și a spus: "Acesta este trupul meu care se oferă pentru voi" (Lc 22,19). Acest gest a devenit atât de important pentru Biserică, încât celebrarea Cinei Domnului a primit încă de la începuturi numele de "frângere a pâinii". De unde izvorăște o asemenea importanță? Oare Cristos a frânt pâinea doar ca să dea câte o bucățică fiecăruia dintre apostoli? Nu. În primul rând, frângerea unei unice pâini era semnul unității și al comuniunii care îi lega pe ucenici de Cristos și între ei. Sfântul Paul era convins de această semnificație: "pentru că este o singură pâine, noi, cei mulți, suntem un singur trup, căci toți ne împărtășim din aceeași unică pâine" (1Cor 10,17).
Dar gestul frângerii trimite și la jertfa care s-a consumat pe cruce. El nu indica doar împărtășirea, ci evoca frângerea pătimirii lui Isus. Tocmai de aceea în unele rugăciuni euharistice din antichitate cuvintele lui Cristos asupra pâinii sună astfel: "Acesta este trupul meu care se frânge pentru voi". Pâinea este el însuși: frângând pâinea, Isus se frângea pe sine, în sensul pe care deja l-a prezis Isaia în cântarea slujitorului lui Yahve: "el era frânt/străpuns pentru nelegiuirile noastre" (Is 53,5). Cristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat, se frânge pe sine înaintea lui Dumnezeu pentru a proclama și a oferi iubirea care mântuiește. Nouă ni se pare un act dur și crud; în schimb, este actul cel mai profund de iubire și de milostivire care a fost realizat vreodată pe pământ. Suferința și durerea frângerii au fost trăite din iubire față de noi, au devenit modalitatea prin care Cristos a luat asupra sa păcatele noastre și frângerile noastre interioare.
Atunci când preotul frânge pâinea euharistică, întregul popor îl recunoaște prezent pe Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii. Aceasta este cântarea care însoțește actualizarea gestului lui Cristos de la Cina cea de Taină. Contemplăm atunci iubirea milostivă a lui Dumnezeu care s-a făcut pentru noi un trup frânt spre iertarea păcatelor. Dar putem uni în același timp și suferințele noastre, frângerile noastre interioare cu cele ale lui Cristos, trăindu-le din perspectiva iubirii și a oferirii.
A frânge pâinea euharistică nu înseamnă, așadar, doar a contempla suferința și durerea jertfei de iubire a lui Cristos, ci și a-l vedea pe Cristos în toți cei care sunt cu trupul frânt de boli, cu inima frântă de necazuri și durere. Mai mult, putem să dăm un sens și momentelor în care viața sau inima noastră este frântă. Când se celebrează sfânta Liturghie avem șansa de a lăsa ca viața sau inima noastră frântă să se deschidă și mai mult iubirii lui Cristos, iar rănile noastre interioare să devină ferestre prin care pătrunde lumina vindecătoare a harului. Acesta este rodul sfintei Liturghii: a trăi frângerile și suferințele vieții deschizându-ne către iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Împreună cu Cristos, suntem în stare să nu rămânem blocați de teama suferinței, ci să ne dăruim asemenea lui. Spunea în acest sens C.S. Lewis: "Iubește, și inima ta va fi frântă. Dacă însă vrei să fii sigur că îți vei menține inima intactă, nu o dărui nimănui... Doar că va deveni incasabilă, impenetrabilă".
Pr. Daniel Iacobuț