Interviu cu pr. Iosif Iacob

Viaţa ne învaţă că nimeni nu este atât de sărac încât să nu aibă ceva de oferit

La 4 aprilie, Asociaţia Centrul Diecezan Caritas Iaşi sărbătoreşte 30 de ani de activitate, ocazie cu care pr. Iosif Iacob, noul director general al asociaţiei, ne-a oferit un interviu.

- La începutul lunii ianuarie aţi fost numit director general al Asociaţiei Centrul Diecezan Caritas Iaşi. Ce înseamnă pentru dv. această misiune?

În contextul noilor schimbări la nivel diecezan a fost necesar ca şi funcţia de director al Centrului Diecezan Caritas să fie ocupată de cineva. Întrebarea care mi-a fost adresată şi mai apoi numirea în funcţia de director m-au pus încă o dată în situaţia de a mă aşeza în faţa Domnului şi a mă întreba ce doreşte el de la mine. Trebuie să recunosc că este o întrebare care s-a aflat deseori în inima mea, în funcţie de situaţiile în care viaţa m-a pus. Pe birou am de câţiva ani un calendar cu diferite citate propuse pentru fiecare zi. În respectiva zi am găsit aceste cuvinte: "Credinţa ne asigură că orice ni se întâmplă în viaţă este deja cunoscut lui Dumnezeu şi se află în mâinile sale". Pentru mine, această numire este o provocare şi o chemare de a mă afla într-o slujire care este diferită de ceea ce am făcut până acum. Şi în misiunea mea de profesor am încercat să fiu întotdeauna atent la nevoia celuilalt, la nevoia tânărului, dar şi la calităţile şi aptitudinile pe care el le are pentru a fi dezvoltate şi a răspunde nevoilor celorlalţi. Aşa s-a făcut că, pe lângă munca la catedră, am activat în câmp social prin activităţile de voluntariat în mijlocul celor care erau în nevoi. Această misiune este o chemare la a conştientiza şi mai mult măreţia şi fragilitatea omului, care, asumate, fac ca în societate şi în Biserică să se caute calea prin care să fie valorificate, pentru ca împărăţia lui Dumnezeu să fie vie şi prezentă în mijlocul oamenilor. Cred că Biserica, prin atenţia sa faţă de cel nevoiaş, este chemată să nu înceteze a fi o mână întinsă dătătoare de speranţă, speranţă pentru cel care nu vede şi nu caută decât propriul bine şi pentru cel a cărui viaţă este un strigăt de părăsire sau uitare.

- Aţi fost numit vicar episcopal pentru secţiunea socio-caritativă. Care este rolul vicarului episcopal în cadrul unei curii diecezane şi cu ce se ocupă secţiunea pe care o coordonaţi?

Dacă e să răspund după cum scrie la carte, aş spune că rolul vicarului episcopal este acela de a fi responsabil de acel grup de persoane sau de acele probleme pentru care a fost desemnat în cadrul curiei diecezane de către episcopul diecezan. În Dieceza de Iaşi fac parte din această secţiune oficii, organizaţii sau asociaţii care desfăşoară activităţi caritative sau răspund nevoilor fundamentale ale omului, indiferent că este catolic sau de o altă confesiune religioasă. Amintesc aici aceste oficii sau asociaţii, specificând că la nivelul diecezei există multe alte entităţi, inclusiv parohiile, care desfăşoară activităţi social-caritative care nu se regăsesc în această înşiruire: Centrul Diecezan Caritas; Oficiul pentru Pastoraţia Bolnavilor; Oficiul pentru Pastoraţia Deţinuţilor; Centrul de Asistenţă Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"; Centrul Caritativ "Sfântul Vincenţiu de Paul".

- Această misiune se adaugă celei de cadru universitar la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. Ce înseamnă pentru dv. slujirea aceasta în domeniul formării tinerilor?

Misiunea în mijlocul tinerilor şi a adolescenţilor este frumoasă. Acolo eşti chemat să vezi lucrarea harului lui Dumnezeu, creşterea tânărului în statură, înţelepciune şi har odată cu vârsta şi prin intermediul diferitelor experienţe pe care le face în această etapă a vieţii. Cu ei înveţi să intri în diferite moduri în misterul vieţii. Împreună cu ei cauţi să descoperi darurile cereşti de care se bucură, să-i ajuţi să le conştientizeze, pentru ca să nu le piardă. În munca aceasta cu tinerii găseşti întotdeauna motive să te minunezi de cele mai neaşteptate şi negândite lucruri, minunate şi mai puţin minunate.

- Printre activităţile universitare, sunt studenţii interesaţi şi de credinţă?

Tânărul, fie el student sau în etapa pregătitoare studenţiei, este interesat de credinţă. Poate nu este interesat în modul în care ne aşteptăm noi, adulţii. El este într-o continuă căutare de ceea ce îl mişcă, de ceea ce îl atrage. E normal să fie aşa. De aceea, este important a nu-i aştepta, ci a merge către ei, a-i înţelege şi a căuta să oferim răspunsuri valide la căutările şi întrebările lor. În spatele acestor căutări se află un strigăt ascuns şi o dorinţă profundă de a descoperi ceea ce este cu adevărat înălţător şi edificator pentru viaţa lor.

În ultimii doi ani am avut ocazia de a face parte din echipa "Samuel", echipă care şi-a propus să însoţească spiritual pe parcursul unui an academic mai mulţi studenţi şi tineri. Acolo, în momentele de rugăciune, de meditaţie, de împărtăşire, de colocviu spiritual am putut observa căutarea tânărului de a avea o viaţă care să aibă sens, care să nu se limiteze la superficial şi la trăirile de moment. În cadrul acestei experienţe am constatat că au şi ei multe şi frumoase lucruri de spus despre urmarea lui Cristos.

- Sunteţi director general al Asociaţiei Centrul Diecezan Caritas Iaşi, care anul acesta sărbătoreşte 30 de ani de existenţă. Care este misiunea acestei asociaţii?

De puţin timp fac parte din această echipă care împlineşte la 4 aprilie frumoasa vârstă de 30 de ani. În acest an, misiunea acestei asociaţii este aceea de a mulţumi bunului Dumnezeu pentru ceea ce a reuşit să fie şi să facă prin toţi membrii ei, prin fiecare în parte, timp de 30 de ani. Apoi, aceea de a continua să înveţe să lupte pentru promovarea binelui în lume şi să nu uite să fie o mână întinsă a Bisericii şi în Biserică pentru omul acestor timpuri, indiferent de condiţia în care se află acesta.

- Cum se pot implica credincioşii în susţinerea proiectelor acestei asociaţii?

Sunt multe moduri în care credincioşii au posibilitatea să fie parte din misiunea pe care Biserica o realizează prin Caritas. Deja o fac prin colectele care se organizează pentru copii şi vârstnici şi atunci când răspund altor iniţiative care se desfăşoară la nivelul Bisericii locale, atunci când le pasă de celălalt, atunci când printr-un act de solidaritate chiar şi cel necunoscut devine un apropiat al nostru, printr-un act de caritate pe care îl realizăm din inimă. Viaţa ne învaţă că nimeni nu este atât de sărac încât să nu aibă ceva de oferit şi nimeni atât de bogat încât să nu mai aibă nevoie de nimic. Domnul să ne ajute cu lumina sa!

Apropiindu-se sărbătoarea Învierii Domnului, să conştientizăm şi să trăim cu adevărat salutul care se află în aceste zile pe buzele noastre: Cristos a înviat! - Adevărat a înviat!

Pr. Adrian Blăjuţă