Început de Post Mare

Cât de mişcătoare sunt textele pe care le auzim la sfânta Liturghie: "Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele"; "Rânduiţi un timp de post", "Domnul Dumnezeul nostru este milostiv şi îndurător, îndelung răbdător şi plin de bunătate", "Împăcaţi-vă cu Dumnezeu"! Suntem noi şi păcatele noastre, pe de o parte, şi e Dumnezeu cu nemărginita lui îndurare, pe de altă parte, faţă în faţă, pregătiţi nu pentru confruntare şi nici pentru săvârşirea dreptăţii, ci pentru celebrarea reconcilierii, a împăcării noastre. Se întreabă fiecare la începutul acestor 40 de zile: Cum să postesc mai bine? La ce să renunţ? Cum să arate relaţia mea cu Dumnezeu altfel decât acum? Ce să modific în comportamentul meu cu cei pe care îi am în casă, la serviciu, la şcoală? Ce anume să încetez să mai fac? Ce trebuie să introduc neapărat în viaţa mea? La un moment dat, profetul Isaia se exprimă în numele lui Dumnezeu cam aşa: "Iată postul care-mi place", şi urmează o înşiruire de fapte: rupe lanţurile nedreptăţii, dezleagă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi sfărâmă orice fel de jug! Isaia se adresa oamenilor timpului său şi pentru ei delimita un asemenea program de post. Dar noi?

Cum să postim noi? Cum să postesc eu? Cum să posteşti tu? Discreţia cu care postim este de o valoare mare în ochii lui Isus. E o lucrare care ni se cere tuturor, însă fiecare o împlineşte în cea mai privată sferă. Să ne propunem să facem multe, să ne transformăm cu totul, să schimbăm radical felul de a fi, ar putea fi nu doar o exagerare, ci un semn evident de lipsă de prudenţă. Hotărârea fermă de a ne concentra pe anumite lucruri, pe unul singur poate, în tot acest Post Mare, ne poate purta în schimb spre realizări spirituale minunate. Nu vom reuşi să ne desăvârşim, însă vom putea să operăm schimbări în viaţa noastră în anumite paliere clar delimitate de noi, în care avem carenţe evidente. Felurile de a posti sunt multe. Noi trebuie să ne alegem ceva potrivit, pe măsură, ceva care să ne pună la muncă cu noi înşine şi să ne poarte spre rezultate clare. Isus ne convinge că Tatăl nostru, care vede în ascuns, va însoţi munca noastră şi ne va răsplăti. El însuşi ne va însoţi, cu tot cu crucea lui, cu tot cu crucea noastră, pentru că ne iubeşte.

Pornim cu Isus Cristos, cerându-i să ne asiste pe drumul nostru spre Tatăl lui iubitor, spre noi înşine. Îmbogăţirea noastră spirituală, după un post luat în serios, cu hotărâri puţine, dar clare, va fi mare.

Pr. Cristian Diac