Ep. Petru Pleşca - 40 de ani de la moarte

Se împlinesc la 19 martie 40 de ani de la moartea episcopului Petru Pleşca. Era solemnitatea Sfântul Iosif din anul 1977. Episcopul era aşteptat la Seminar pentru a celebra hramul. Nu a mai ajuns.

Conform martorilor care mai sunt în viaţă (pr. Alois Bişoc şi sr. Maria Solomon), în dimineaţa acelei zile, pregătindu-se să ajungă la Seminar, i s-a făcut rău şi s-a aşezat pe canapeaua din holul din faţa camerei sale de la episcopie. A primit sfintele sacramente probabil de la pr. Alfons Donea şi a venit şi medicul. Nu s-a mai putut face nimic, suferise un atac de cord şi a închis ochii pentru acest pământ.

Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în clădirea episcopiei. Seminariştii, rând pe rând, au făcut de gardă, schimbându-se la două ore. După dorinţa sa, a fost înmormântat în biserica actuală din Oituz, unde a fost paroh aproape 30 de ani. Celebrarea a fost prezidată de pr. Andrei Gherguţ, iar predica a fost ţinută de pr. Petru Mareş. Au participat numeroşi preoţi şi credincioşi.

În Matricola de înmormântări a Parohiei Oituz, la rubrica "Observaţii" este notat: "Ceremonia funebră a PS Petru Pleşca a avut loc la Iaşi în faţa catedralei diecezane, după care în seara zilei de 23 martie a fost adus la Oituz, unde a fost mult timp paroh şi ordinarius al diecezei. Credincioşii s-au rugat toată noaptea la catafalcul lui, iar în dimineaţa următoare s-a celebrat sfânta Liturghie de pr. Andrei Gherguţ, în prezenţa a 84 de preoţi catolici şi trei preoţi ortodocşi, după care a fost purtat în procesiune în jurul bisericii parohiale de către tinerii din Oituz, îmbrăcaţi în costume naţionale şi depus lângă altarul Maicii Domnului, aşa cum şi-a dorit el în timpul vieţii".

S-a născut la 5 februarie 1905 la Fântânele Vechi. A studiat în seminariile din Iaşi şi Bucureşti şi la Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot la 30 mai 1931. A fost numit paroh de Bârgăuani, şi apoi la Grozeşti. Între anii 1942 şi 1946 i-a fost încredinţată conducerea Seminarului din Iaşi.

În anul 1946 a revenit la Grozeşti, iar după arestarea celor doi ordinarii substituti - preoţii Gheorghe Peţ şi Wilhelm Clofanda -, la 11 martie 1951, a preluat conducerea Diecezei de Iaşi în calitate de ordinarius substitutus. În 1965, autorităţile comuniste i-au permis să plece la Roma pentru a asista la Conciliu în calitate de expert. Papa Paul al VI-lea a dispus să fie consacrat, la 16 decembrie 1965, ca episcop titular de Voli in partibus.

A condus dieceza într-o perioadă grea de regim comunist. În cei 26 de ani de păstorire a redobândit clădirea Seminarului din Iaşi, la 3 octombrie 1956 (în timpul păstoririi lui au fost în Seminar 177 de studenţi dintre care 102 au ajuns preoţi), a sfinţit 60 de preoţi în mai multe serii (1966, 1968, 1971, 1975; mai sunt în viaţă 36 de preoţi hirotoniţi de Preasfinţia Sa), a deschis 29 de parohii noi (în 1948 erau 40, în 1977 erau 69), a binecuvântat construirea unor biserici, a adus rămăşiţele pământeşti ale ep. Mihai Robu de la Beiuş, depunându-le în catedrala din Iaşi.

"În pofida necazurilor şi a umbrelor inerente împrejurărilor grele de păstorire - nota pr. Anton Despinescu într-un articol din 2005 -, episcopul Pleşca era optimist, încrezător în Dumnezeu şi în ocrotirea deosebită a Maicii Sfinte".

Pr. Cornel Cadar