Optimism incurabil
De obicei printr-o astfel de expresie sunt vizați cei care reușesc să treacă cu fruntea sus peste toate dificultățile. Și totuși, există un "sortiment" de optimism de care ar fi bine să se poată vindeca cei în cauză. Căci iată ce spunea cardinalul Ratzinger (papa emerit Benedict al XVI-lea) cândva: "Dacă privim cu atenție la cultura laică mai modernă, ne dăm seama că optimismul facil, naiv, se basculează în exact contrariul său, în pesimismul radical sau nihilismul disperat". El propunea ca soluție, pentru a ieși dintr-o astfel de disperare, optimismul radical (neînșelător de data aceasta), al cărui nume este Isus Cristos. Iar mergând la cauze, identifica "o cultură care, folosindu-se de atenuante sau alibiuri, tinde să le sustragă oamenilor simțul vinovăției, al păcatului", precum și acele "ideologii care domină astăzi" și care "sunt unite toate de o dogmă fundamentală comună: negarea cu încăpățânare a păcatului".
Într-un fel, similitudinea cu o lume medicală, în care s-ar căuta atenuarea simptomelor și nu vindecarea bolii, ne face să înțelegem de ce nu este căutat medicul și în același timp medicamentul divin, Isus Cristos. Autosugestia nu este suficientă. Nicidecum în acest domeniu. Căci efectele veșnice ale păcatului nu pot fi anihilate decât de Mântuitorul divin. Prin har. Și încă harul sacramental.
Pr. Cristian Chinez