Pr. Alois Fechet: Aş dori să existe preocupare pentru promovarea spiritului ecumenic

Interviu cu responsabilul Oficiului pentru Ecumenism

- Care este rolul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor?

Când vorbim de unitatea creştinilor, vorbim despre ecumenism, despre mişcarea ecumenică, despre drumul ce trebuie parcurs împreună de toţi creştinii pentru a ajunge la convergenţă în ceea ce priveşte spiritul evanghelic, păstrându-se evident tradiţiile proprii. Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor are ca scop refacerea unităţii dintre toate Bisericile creştine, cuprinse fiind aici şi toate denominaţiunile de inspiraţie creştină, pentru a se ajunge la împlinirea dorinţei lui Cristos care la Cina cea de Taină s-a rugat "ca toţi să fie una...", aşa precum el este una cu Tatăl.

- Ce ne puteţi spune despre tema din acest an?

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din anul 2017 are ca temă reconcilierea plecând de la fragmentul biblic din 2Cor 5,14-20, care ne arată că "iubirea lui Cristos ne constrânge..." Fiind ambasadorii trimişi ai lui Cristos, având de la el împuternicirea de a vesti împăcarea, pentru a fi credibili în vestirea iubirii şi a împăcării trebuie să fim cu toţii uniţi între noi în iubire, iar unde este iubire nu poate fi dezbinare. Latura specifică a celebrării liturgice a Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din 2017 se referă la împlinirea a 500 de ani de la Reforma luterană care în 1517 a condus la o nouă şi deplorabilă sfâşiere a trupului mistic al lui Cristos. Comisia mixtă formată din zece membri ai diferitelor Biserici creştine din Germania a compus textele care conţin reflecţii şi rugăciuni comune propuse pentru celebrările liturgice din octavă. Punctul de plecare a fost paragraful 9 al exortaţiei apostolice a papei Francisc unde este citat textul indicat mai sus.

- Care este obiectivul ecumenismului?

Ecumenismul sau mişcarea ecumenică în care trebuie să fie implicate toate Bisericile sau grupurile de inspiraţie creştină au ca obiectiv principal găsirea unui drum comun care să conducă la o ţintă precisă cu mai multe componente, şi anume: reflecţia privind cauzele care au dus la dezbinare; evitarea şi repararea scandalului produs în lume prin dezbinare şi ură; îndepărtarea obstacolelor care au fost create de-a lungul timpului; fundamentarea tuturor eforturilor comune pe învăţătura creştină bazată pe milostivire, iertare, reconciliere şi iubire; recunoaşterea valorilor spirituale şi a tradiţiilor proprii fiecărei Biserici care pot deveni izvor de inspiraţie şi de îmbogăţire reciprocă; trăirea autentică şi constantă a spiritului lui Cristos care a voit "ca toţi să fie una" şi care s-a jertfit pentru acest lucru; rugăciunea comună şi statornică ce va conduce apoi la comuniunea deplină.

- Sunt Bisericile mai unite în slujirea unităţii dorite de Cristos?

Pentru a ajunge la o slujire sinceră a unităţii între creştini este nevoie de o cunoaştere reciprocă a identităţii fiecărei Biserici, de o purificare a memoriei şi de un efort comun dezinteresat care să valorifice intenţiile bune ale fiecărei părţi, recunoscând cu umilinţă un trecut dureros, dar dorind o refacere şi o reînvigorare a întregului trup mistic al lui Cristos. În această privinţă, din păcate, în momentul de faţă, se pare că nu toţi doresc să meargă pe acelaşi drum şi folosind aceleaşi metode, ambiţiile şi spiritul de superioritate ieşind în evidenţă uneori.

- Ce paşi s-au făcut la nivelul Bisericii Universale în 2016?

Din partea Bisericii Catolice persistă dorinţa de unitate, iar papa Francisc atât în cuvântările sale obişnuite cât şi prin întâlnirile frecvente pe care le are cu reprezentanţii altor culte de inspiraţie creştină, ca şi prin vizitele sale făcute la alte Biserici creştine, ultima fiind cea din Suedia, ne dă o dovadă clară asupra intenţiilor serioase de a continua şi promova dialogul, reflecţia şi rugăciunea menite să ducă spre o convergenţă benefică pentru lumea de azi care trebuie să găsească în Cristos un fundament solid şi salvator. Aceleaşi eforturi le putem observa şi în rândul Bisericilor Luterane şi Reformate fărâmiţate prea mult de-a lungul secolelor şi lovite însă de un excesiv secularism şi de multe deficienţe în ceea ce priveşte practica religioasă. Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă, evoluţia din ultimii ani din unele părţi în ceea ce priveşte dorinţa de unitate nu este pozitivă. Sinodul din Creta, care a fost pregătit circa o sută de ani, care ar fi voit să fie panortodox şi care reprezenta o mare speranţă pentru Bisericile creştine şi pentru lume, nu a reuşit să aducă multe îmbunătăţiri pe drumul mişcării ecumenice.

- Unde suntem pe acest drum al ecumenismului astăzi?

În ceea ce priveşte relaţiile cu Biserica Ortodoxă, fără a da impresia că suntem sceptici, se pare că asistăm la o stagnare şi, în unele cazuri, la o tendinţă de denigrare nemeritată, precum şi la o ofensivă nesănătoasă care nu poate decât să diminueze rezultatele dobândite pe calea mişcării ecumenice.

- De ce nu se mai fac întâlniri de rugăciune împreună?

Impasul nefericit, sperăm doar de moment, în care ne aflăm, nu ne permite întotdeauna să ne rugăm împreună, unii dintre fraţii noştri ortodocşi considerându-ne eretici sau schismatici, argumentând acest lucru din unele canoane şi tradiţii vechi care ar interzice acest lucru. De fapt este vorba de o interpretare greşită a unor texte din sfinţii părinţi. Din anii '80 când participam la conferinţele interconfesionale şi mai ales după 1989 şi până prin 2008-2009 mereu, în nenumărate ocazii, cum ar fi Ziua Naţională a României, 24 ianuarie, sfinţiri de internate studenţeşti, punerea pietrei de temelie sau sfinţirea vreunui aşezământ social sau caritativ, înmormântări sau cununii şi mai ales în cadrul Octavei de Rugăciuni pentru Unitatea Creştinilor, ne rugam împreună.

- De curând aţi fost numit responsabil al Oficiului pentru Ecumenism. Ce v-aţi propus în această misiune?

Consider că liniile principale de care va trebui să ţin cont în misiunea de responsabil al Oficiului pentru Ecumenism sunt bine evidenţiate în Cartea sinodală. Voi încerca să urmăresc ca în viaţa comunităţilor să se cultive preocuparea pentru promovarea spiritului ecumenic, îndemnând pe clerici şi credincioşi să participe la iniţiativele de formare ecumenică, să se maturizeze şi să se deschidă către comuniunea cu alte confesiuni, să promoveze relaţiile dintre creştini şi dialogul cu alte religii, să favorizeze o spiritualitate ecumenică, dispuşi fiind de a căuta împreună adevărul.

- Ce recomandaţi?

Formarea ecumenică fiind de strictă necesitate, este necesar ca în cadrul şcolilor, aşezămintelor monahale şi institutelor catolice să se organizeze cursuri cu specific ecumenic, invitându-se specialişti din Bisericile-surori care să promoveze cunoaşterea reciprocă, preţuirea tezaurului propriu fiecărei confesiuni şi căutarea unor căi comune care să ducă spre convergenţă şi unitate. Nu ne putem imagina o activitate ecumenică bazată doar pe studiu, cercetare şi formare fără a pune accentul pe rugăciune asiduă inspirată din Sfânta Scriptură, pe instituirea unor grupuri biblice interconfesionale care să se reunească în priveghere comună şi celebrări ecumenice ale cuvântului divin. De aceea, fără a ne limita doar la celebrarea Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, în decursul anului liturgic trebuie să găsim mai multe momente în care să ne rugăm pentru unirea tuturor, mai ales în triduum-ul pascal, în ziua de Paşti, la comemorarea unor sfinţi comuni. Avem chiar şi texte pentru o Liturghie votivă care ar trebui celebrată mai des pentru a conştientiza asupra necesităţii rugăciunii pentru reuşita mişcării ecumenice. Duhul Sfânt ne va umple inima de dorinţe sincere de cunoaştere şi va deschide în Biserici larg uşile unor noi posibilităţi de înaintare spre apropiere şi libertate, spre unitate şi comuniune deplină. Iar Maria, maica unităţii, să mijlocească pentru noi ca să fim slujitori ai reconcilierii şi ambasadori ai comuniunii depline.