Coromoto

În imediata apropiere a oraşului Guanare, capitala provinciei Portuguesa, se află sanctuarul naţional al Venezuelei, Coromoto.

După fondarea oraşului Guanare, de către spanioli (în anul 1591), s-a pus problema convingerii băştinaşilor să iasă din pădure şi să cultive pământul. Era acolo însă un trib, Cospes, care nu voia să audă despre ocupanţii albi, preferând să trăiască ascunşi prin munţi. Dar în anul 1652, istoria acestui trib avea să ia o altă întorsătură.

Şeful tribului, Coromoto, se plimba într-o zi, împreună cu soţia, pe malul râului Guanare. La un moment dat a apărut o doamnă încântătoare care ţinea în braţe un copil învăluit în lumină. Ei au rămas înmărmuriţi, dar doamna, surâzând, li s-a adresat în limba lor: "Ieşi din pădure şi mergi în zona unde locuiesc albii pentru a primi apă pe creştet şi astfel să poţi ajunge în cer". Aceste cuvinte au fost rostite cu atâta claritate şi bunăvoinţă încât Coromoto a rămas profund surprins.

În vara următoare (1652) a trecut prin acele părţi un spaniol, Juan Sanchez. I-au povestit despre viziune şi că toţi băştinaşii doresc să primească Botezul. Numai şeful de trib, Coromoto, a refuzat acest lucru, nevoind să se supună albilor, chiar dacă el a avut acea viziune.

Într-o seară de sâmbătă, 8 septembrie 1652, băştinaşii recent încreştinaţi erau adunaţi pentru a se ruga Maicii Domnului. Juan Sanchez l-a invitat şi pe Coromoto, dar acesta s-a închis în coliba lui de paie, împreună cu soţia, cumnata şi fiul acesteia, în vârstă de 12 ani. După câteva minute, în faţa colibei, luminată ca ziua, a apărut acea doamnă frumoasă. Coromoto, enervat, a strigat: "Cât timp ai să mă mai persecuţi? Să ştii că nu am să fac nicidecum ceea ce îmi ceri". Ba chiar a voit să o strângă de gât pentru a o ucide. Doamna a dispărut, dar între degetele strânse ale lui Coromoto a rămas un mic pergament cu imaginea viziunii, având dimensiunile de 27x22 mm. Era reprezentată Fecioara Maria, aşezată pe un tron, ţinând pruncul pe genunchi. Pruncul avea în mâna stângă globul pământesc, iar cu mâna dreaptă binecuvânta. Coromoto a voit să distrugă pergamentul, dar nepotul său l-a luat şi l-a dat lui Juan Sanchez şi astfel a fost salvat. Coromoto încă refuza Botezul. Într-o zi însă a fost muşcat de un şarpe veninos. Imediat cineva l-a botezat şi s-a vindecat. Coromoto a devenit ulterior un apostol entuziast al Maicii Domnului.

Pergamentul a rămas un an în casa lui Juan Sanchez, iar în luna februarie 1654 a fost purtat în procesiune la Guanare. Aici a rămas până în anul 1949, când a fost depus la locul apariţiilor. Din anul 1985 se află la baza statuii de lemn din noul sanctuar, într-o casetă de aur. Imaginea nu este pictată de mână omenească.

La 1 martie 1942, episcopatul venezuelean a propus ca Fecioara de la Coromoto să fie proclamată patroană a ţării, iar în anul 1944, papa Pius al XII-lea a aprobat cererea.

La 10 septembrie 1975 s-a pus piatra fundamentală a noului sanctuar, autorul proiectului fiind Erasmo Calvani. Sanctuarul a fost inaugurat şi consacrat la 10 februarie 1996 de sfântul Ioan Paul al II-lea, în prezenţa a două milioane de pelerini.

Sanctuarul este puţin mai mic decât bazilica "Sfântul Petru" din Roma, putând găzdui 2.500 de persoane în interior, iar în piaţa din faţă pot încăpea peste 50 de mii de persoane. Este o construcţie modernă, cu două turnuri, iar finisarea exterioară este doar beton brut. Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, la 27 ianuarie 1985, a încoronat statuia, iar papa Benedict al XVI-lea i-a conferit noului sanctuar titlul de basilica minor în anul 2007.

Pr. Iosif Dorcu