Iubirea de la început
Viața primilor creștini era caracterizată de iubirea pentru aproapele care-și avea sursa în iubirea lui Dumnezeu (cf. Fap 2,42-47).
Astăzi există tentația consolării că este mult mai dificil de trăit în același mod; totuși, în fiecare perioadă istorică s-a manifestat slăbiciunea umană, egoismul, care împiedică trăirea la cote înalte a iubirii. Astfel apare sărăcia sub diversele ei forme.
Isus ne amintește că pe săraci îi vom avea întotdeauna cu noi (cf. In 12,8). A ajuta un sărac nu înseamnă altceva decât restituirea bunurilor materiale și spirituale care i se cuvin. Este un semn de milostivire îndreptat spre aproapele de fiecare persoană ca semn al recunoștinței față de milostivirea revărsată asupra sa de Dumnezeu, întrucât totul este primit din mâna sa iubitoare (cf. 1Cor 4,7).
În aceste circumstanțe, este necesară o reînnoire a relației cu Tatăl nostru care să încurajeze restabilirea unei comuniuni capabilă de vindecare și de consolidare a legăturilor umane, începând de la cei mai apropiați, până la nivel de națiuni.
Să-i cerem bunului Dumnezeu o inimă deschisă în care mai ales persoanele marginalizate, sărace, și cele care își părăsesc țara din cauza războiului să se simtă primite și întărite în demnitatea lor de ființe umane.
Celina Romila