Verdelais
La doar 50 de kilometri sud de Bordeaux, printre dealuri cu podgorii, este cunoscut încă din anul 1112 sanctuarul "Sfânta Fecioară Maria, Mângâietoarea Mâhniților" de la Verdelais. Géraud de Graves, un cavaler din prima cruciadă, revenind acasă, a devenit eremit și s-a stabilit în pădurile din această zonă. A adus cu el și o statuie a Maicii Domnului din Țara Sfântă și mulți veneau să se roage împreună cu el în fața Fecioarei. La moartea acestuia, s-a stabilit aici o comunitate a călugărilor de Grandmont. Ei au continuat cultul Maicii Domnului și primirea pelerinilor. Numeroase întâmplări miraculoase atrăgeau din ce în ce mai mulți credincioși. În anul 1185 un adolescent orb din naștere și-a dobândit aici vederea în timpul unei Liturghii, aceasta fiind prima minune cunoscută la Verdelais.
Ca o curiozitate, conform tradiției, aici se amintește de "pasul măgarului". Se spune că în timpul unui război, în anul 1377, capela a fost incendiată și mănăstirea distrusă, dar cineva a reușit să ascundă statuia într-un zid de piatră.
Într-o zi a anului 1390, contesa de Foix a mers să-și viziteze teritoriile. Trecând printr-o pădure, măgărița care o purta pe contesă s-a oprit și nu mai putea să înainteze. Când s-a uitat contesa, un picior al măgăriței era înfipt câțiva centimetri într-o piatră. Ba chiar a rămas imprimată în piatră forma potcoavei. Atunci contesa a înlăturat piatra și a găsit statuia Fecioarei, foarte bine păstrată. Atunci a hotărât să construiască acolo o capelă.
Așadar, sanctuarul de la Verdelais a traversat nouă secole, supraviețuind numeroaselor războaie și revoluții prin grija călugărilor de Grandmont (până în anul 1604) și celestini, până au fost suprimați în septembrie 1778.
Un mare rol l-a avut cardinalul Ferdinand Donnet, cel care, în anul 1836, a încredințat sanctuarul grijii călugărilor mariști și împreună cu ei a realizat mari lucrări, care se văd și azi: turnul, ornamentele baroce, piața din fața bisericii, Calea crucii. În anul 1856, cardinalul Donnet, însoțit de 8 episcopi și 500 de preoți, a încoronat statuia Maicii Domnului de la Verdelais și a încredințat acesteia Dieceza de Bordeaux. Tot atunci a binecuvântat și trei cruci mari de lemn pe muntele Cussol, dar o furtună a frânt una dintre cruci și de aceea au fost înlocuite cu trei cruci metalice, înalte de 12 m. Pe același munte Cussol, pe o cărare șerpuită, sunt realizate stațiunile Căii cruci.
După frații mariști, sanctuarul a fost un timp și în grija călugărilor pasioniști, iar din anul 2007 sanctuarul a fost încredințat fraților marianiști, o congregație înființată de fericitul Guillaume Joseph Chaminade.
În exterior, sanctuarul se evidențiază prin turnul înalt, deasupra căruia domină o statuie impozantă a Maicii Domnului, cu o înălțime de 3,75 m. Este realizată din cupru și aurită.
Interiorul bisericii, cu două nave laterale, în stil renascentist, impresionează prin altarul baroc, care găzduiește deasupra tabernacolului statuia sfintei Fecioare. Statuia, adusă din Orient, este executată din lemn de castan și are încă urme de culori. Maria, având un chip senin, este în poziție așezată și ține pruncul pe genunchiul stâng. Isus, care ține în mână o pasăre, privește spre Maria și zâmbește. Statuia este acoperită la marile sărbători cu o mantie și rămâne vizibil doar capul Mariei și al pruncului. Vitraliile multicolore ilustrează scene din istoria sanctuarului. Zilele de pelerinaj sunt mai ales sărbătorile mariane: 15 august și 8 septembrie.
Sanctuarul a primit, din partea papei Pius al XI-lea, titlul de basilica minor la 31 iulie 1924, iar statul francez l-a declarat monument istoric la 31 martie 2001.
Pr. Iosif Dorcu