Duminica Bibliei

"Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele" (Ps 119,105).

Sfinţiile Voastre, dragi fraţi şi surori, dragi iubitori ai cuvântului divin,

În scrisoarea apostolică Misericordia et misera (MM), dată la Roma la 20 noiembrie 2016, cu ocazia încheierii Jubileului Extraordinar al Milostivirii, Sfântul Părinte papa Francisc a venit cu câteva decizii şi totodată cu unele sugestii menite să ne ajute să continuăm să ne lăsăm învăluiţi de milostivirea lui Dumnezeu, să o percepem, să o primim şi să dăm mărturie cu viaţa noastră despre frumuseţea întâlnirii cu Dumnezeu cel milostiv. Cu siguranţă, acesta este motivul deciziilor considerate îndrăzneţe ale Sfântului Părinte; acesta este motivul pentru care Sanctitatea Sa vine şi cu unele sugestii practice referitoare la continuarea iniţiativelor pastorale începute în Anul Jubiliar al Milostivirii.

În acest sens, papa sugerează ca fiecare creştin să caute şi să faciliteze întâlnirea cu milostivirea divină. Se poate remarca uşor faptul că scrisoarea amintită este inspirată din episodul evanghelic al întâlnirii dintre Isus şi femeia păcătoasă, dintre milostivirea lui Dumnezeu şi mizeria omului, în care "nu se întâlnesc păcatul şi judecata abstractă, ci o păcătoasă şi Mântuitorul" (MM 1). Tot în acest număr al scrisorii, suveranul pontif afirmă: "Isus a privit-o în ochi pe acea femeie şi a citit în inima ei: a găsit acolo dorinţa ei de a fi înţeleasă, iertată, eliberată. Mizeria păcatului a fost învăluită de milostivirea iubirii" (MM 1). De altfel, întreaga scrisoare este îmbibată de cuvântul lui Dumnezeu, atât de familiar papei.

Sfântul Părinte nu ezită să ne îndemne să continuăm lucrarea de evanghelizare a comunităţilor noastre, anunţând totdeauna şi în orice ocazie iubirea milostivă a lui Dumnezeu. În acest sens - spune papa - o semnificaţie aparte o are ascultarea cuvântului lui Dumnezeu (MM 6). De aceea, la nr. 7 al scrisorii, papa Francisc exprimă gândul său pentru întreaga Biserică Catolică: "Este dorinţa mea vie ca acest cuvânt al lui Dumnezeu să fie mereu mai celebrat, mai cunoscut şi mai răspândit, pentru ca prin el să fie înţeles mai bine misterul iubirii care iese din acel izvor al milostivirii".

Spunând acestea, papa vine cu o iniţiativă pastorală frumoasă: "Ar fi oportun ca fiecare comunitate, într-o duminică din anul liturgic, să poată reînnoi angajamentul pentru răspândirea, cunoaşterea şi aprofundarea Sfintei Scripturi: o duminică dedicată în întregime cuvântului lui Dumnezeu".

Luând act de dorinţa exprimată de Sfântul Părinte papa, la sugestia Oficiului pentru Pastoraţia Biblică, a profesorilor de la Seminarul nostru de la Iaşi, consultând şi membrii comisiei episcopale a diecezei noastre şi Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente, hotărâm să instituim şi noi:

Duminica Bibliei în Duminica a IV-a din Postul Mare (26 martie 2017), Duminica "Laetare".

E o invitaţie şi o fericită ocazie de a experimenta bucuria întâlnirii cu Domnul în cuvântul său, întâlnirea cu milostivirea sa care ne este atât de frumos şi bogat transmisă în întreaga Sfântă Scriptură, în Biblie.

Ne unim şi noi, aşadar, cu Sfântul Părinte şi cu dorinţa lui pentru întreaga Biserică Catolică de a celebra în fiecare an, în duminica mai sus-amintită această Duminică a Bibliei.

Ştim cu toţii că misiunea noastră, a preoţilor, este să anunţăm evanghelia, cuvântul lui Dumnezeu: această slujire este semnificată de gesturile de înmânare a evangheliei în ziua hirotonirii noastre, precum şi în ziua începerii misiunilor noastre pastorale. De aceea, fiecare părinte paroh este invitat să ţină cont de această iniţiativă, să pregătească respectiva duminică în aşa fel încât cuvântul lui Dumnezeu - Biblia - să fie cu adevărat celebrat, anunţat şi venerat, aşa cum ne sugerează Sfântul Părinte.

Din punct de vedere al celebrării şi venerării cuvântului, Duminica Bibliei este ocazia cea mai potrivită pentru a săvârşi gesturile liturgice care scot în evidenţă Sfânta Scriptură: în cadrul procesiunii de la intrare să fie inclus şi evangheliarul care va fi aşezat apoi pe altar; amvonul să fie ornat cu flori şi pus în valoare printr-o iluminare specială; la proclamarea evangheliei Duminicii, care ar putea avea loc şi prin cântare, să se organizeze o procesiune cu evangheliarul de la altar către amvon, gest care să includă folosirea lumânărilor şi a tămâierii; după proclamarea evangheliei, cartea liturgică să fie lăsată deschisă într-un loc vizibil din spaţiul altarului; la predică să fie subliniată necesitatea citirii, meditării şi înţelegerii cuvântului lui Dumnezeu. S-ar putea, de asemenea, pregăti un moment de lectio divina pentru toată comunitatea parohială sau pentru diferitele categorii de vârstă, moment celebrat eventual în timpul adoraţiei sau vecerniei, cu scopul de a sublinia relaţia de nedespărţit dintre cuvântul lui Dumnezeu şi Euharistie, dar şi caracterul evident de rugăciune al citirii, ascultării şi meditării cuvântului.

Pentru toate acestea, se va putea face referinţă la diferitele materiale ajutătoare existente deja sau se vor putea da curs iniţiativelor semnalate de Oficiul pentru Pastoraţia Biblică sau de materialele puse la dispoziţie de site-urile cunoscute sau de cel al oficiului, precum şi de cele în formă tipărită. Avem încrederea că pr. Eduard Pătraşcu, responsabil al acestui oficiu atât de important în viaţa diecezei noastre, se va îngriji de pregătirea acestei duminici, dorită şi recomandată de Sfântul Părinte papa Francisc care ne cheamă să nu uităm că iubirea şi milostivirea Părintelui ceresc continuă şi că trebuie să înflăcăreze toată trăirea noastră de credinţă.

Aducându-ne aminte de grija Maicii Domnului, Maica Cuvântului, şi de atitudinea ei faţă de tot ce i-a descoperit Domnul prin mesagerii săi cu privire la Fiul ei, Cuvântul "care s-a făcut trup şi a locuit între noi" (In 1,14), suntem chemaţi cu adevărat să o urmăm şi să acordăm mesajului divin adeziunea şi preţuirea noastră, meditându-l în inima noastră şi transformându-l în fapte pentru care am fost şi suntem aleşi să-l vestim fără încetare la toate popoarele. Cu acel "da" de la Buna-Vestire, Fecioara Maria "s-a lăsat total în braţele lui Dumnezeu, fără nicio rezervă, şi s-a consacrat în întregime pe sine, în calitate de slujitoare a Domnului, persoanei şi operei Fiului său" (Redemptoris Mater, nr. 13). Ea a ştiut să păstreze fără încetare toate acele cuvinte, meditându-le în inima ei (cf. Lc 2,19).

Suntem încrezători că această duminică a bucuriei, anticipare a marii sărbători a Paştelui, poate deveni o ocazie - an de an - de a-i mulţumi lui Dumnezeu împreună cu comunităţile noastre parohiale pentru darul cuvântului său transmis nouă prin Biblie. Totodată, poate fi un bun prilej de a reînflăcăra darul lui Dumnezeu pe care l-am primit prin impunerea mâinilor (cf. 2Tim 1,6), devenind astfel apostoli ai evangheliei lui Cristos. Şi nu în ultimul rând, poate fi un bun semnal dat credincioşilor noştri să se hrănească - aşa cum suntem chemaţi să facem şi noi zi de zi - din cuvântul lui Dumnezeu, să-l citească, să-l iubească şi să-l trăiască, după cum ne îndeamnă şi psalmistul: "Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele" (Ps 119,105).

Cu bucuria şi binecuvântarea noastră.

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi