Tu pentru cine eşti prezent?

O poveste despre un rabin temător de Dumnezeu spune că într-o seară, după ce şi-a petrecut întreaga zi studiind cărţile vechilor profeţii, bătrânul înţelept s-a hotărât să facă o plimbare pentru a se destinde.

În timp ce se plimba agale pe o stradă lăturalnică, a întâlnit un paznic tânăr care se preumbla înainte şi înapoi, cu paşi mari şi hotărâţi, prin faţa unei porţi uriaşe.

"Pentru cine eşti aici? Pentru cine umbli atât de hotărât?", l-a întrebat rabinul, plin de curiozitate.

Paznicul a spus numele patronului său. Apoi, imediat, l-a întrebat pe rabin: "Dar tu? Tu pentru cine umbli?"

Această întrebare nu a mai ieşit niciodată din inima rabinului: "Eu pentru cine umblu? Eu pentru cine trăiesc? Eu pentru cine sunt astăzi aici?"

Tu pentru cine umbli prin această lume? Ce înseamnă prezenţa ta pentru ceilalţi? Pentru cine eşti aici? De fapt, eşti prezent în locul în care trăieşti? Eşti cu adevărat prezent în viaţa celor care te întâlnesc?

Viaţa ne este plină de "prezenţi absenţi" şi cu uşurinţă riscăm să devenim noi înşine astfel de "prezenţe absente". De prea multe ori stăm lângă oameni fără să fim cu adevărat prezenţi: uităm importanţa unităţii şi a legăturii dintre minte, suflet şi trup, uităm să fim prezenţi trup şi suflet la bucuriile şi necazurile celorlalţi. Uităm să fim prezenţi în ceea ce facem. Uităm să fim recunoscători pentru locul şi timpul în care ni s-a dat să fim prezenţi. Uităm că nu suntem "prezenţi" în lume pentru noi înşine, ci pentru ceilalţi. De fapt, atunci când neglijăm modul nostru de a fi prezenţi, neglijăm prezenţa celuilalt, adică suntem indiferenţi faţă de ceilalţi.

O mare indiferenţă arătăm şi faţă de prezenţa Domnului, faţă de cel care ne cheamă zilnic la el. Atunci când refuzăm să participăm la viaţa Bisericii, în special la sfintele sacramente, ceea ce neglijăm nu este unitatea sau forţa sau confortul care poate izvorî din a fi prezenţi împreună, din a fi uniţi o oră duminica. Ceea ce neglijăm este prezenţa celui care a spus: "Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo prezent în mijlocul lor" (cf. Mt 18,20).

Dacă vom învăţa să umblăm în lumina Domnului şi să fim "prezenţi prezenţei sale", vom deveni prezenţe reale şi izvor de fericire în viaţa aproapelui (cf. Is 2,5).

Pr. Laurenţiu Dăncuţă