Fericitul Anton Durcovici - biograful papei Pius al XI-lea

Hotărâtă să îl aresteze cu orice preţ pe episcopul Anton Durcovici, Securitatea a primit la 4 iunie 1949 un ajutor preţios de la un informator, care a dezvăluit faptul că în subsolul Palatului Arhiepiscopal de lângă catedrala "Sfântul Iosif" se aflau circa 400 de exemplare din lucrarea "Paladinul păcii". Cartea, tipărită în anul 1939 la Editura "Farul Nou" a Arhiepiscopiei de Bucureşti, era etichetată de securişti ca fiind "antidemocratică" şi îndreptată împotriva marxismului şi Uniunii Sovietice.

Mai mult decât atât, delatorul în cauză opina faptul că autorul lucrării, semnată "V. Cristian", era în realitate episcopul Anton Durcovici. În mod inexplicabil însă, această acuzaţie nu apare în ancheta penală la care a fost supus episcopul.

În decembrie 1941, într-o încercare reuşită de a-l salva de la represiune pe tânărul evreu Werner Cristian, convertit la catolicism în anul 1938 sub numele de Lipa Cristian, episcopul invoca printre meritele acestuia din urmă faptul că ar fi autorul lucrării "Paladinul păcii".

Werner Lipa Cristian, refugiat ulterior în Occident, nu va revendica niciodată paternitatea lucrării. Lucrarea, scrisă în realitate de fericitul Anton Durcovici, reprezintă o retrospectivă multiplă a gândirii marelui papă Pius al XI-lea, supranumit "Paladinul păcii", care şi-a dominat veacul şi a dat papalităţii o nouă şi grandioasă strălucire.

Cine avea capacitatea de a scrie o astfel de capodoperă? Un tânăr fără o minimă pregătire teologică sau cel mai strălucit teolog al României la acea dată, care a reuşit performanţa de a o redacta în doar două luni? Cartea a fost prefaţată de nunţiul Andrea Cassulo, prefaţă scrisă în onoarea fericitului Anton Durcovici.

Cunoscând adevărata identitate a autorului lucrării, nunţiul i-a adresat felicitări acestuia, fără să-l nominalizeze, pentru modul în care "cu suflet filial şi delicat" a reuşit să adune în carte amintirile care îl legau de papa Pius al XI-lea. Or, Werner Lipa Cristian nu îl cunoscuse vreodată pe marele papă!

"V. Cristian" este pseudonimul folosit de fericitul Anton Durcovici în publicarea unor articole, alături de alte pseudonime precum "Morus", "A.D.", "D.A.", "A", "D".

La rândul său, arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a folosit pseudonimul literar "Teofil". Folosirea pseudonimelor literare era o practică a intelectualităţii în perioada interbelică.

"Paladinul păcii" rămâne drept una dintre cele mai importante lucrări de istorie a Bisericii Catolice scrisă în România, fiind mereu actuală şi captivantă, un dar făcut nouă de fericitul Anton Durcovici.

Dr. Dănuţ Doboş