Răspundem cititorilor

* Francisc (Penitenciar, Iaşi). "Nu vreau să mă plâng în faţa nimănui şi nici nu vreau să cerşesc mila cuiva în a avea un sprijin pentru ceea ce am făcut. Îmi asum răspunderea şi îmi voi ispăşi pedeapsa şi cu bune, şi cu rele, dar cu voia Domnului. Din luna mai am fost transferat în Penitenciarul din Iaşi unde am aflat că se celebrează sfânta Liturghie o dată pe lună de către pr. Alois Farţadi. M-am bucurat foarte mult că am putut sta de vorbă cu părintele Alois şi mi-a oferit cărţi şi reviste. L-am rugat să-mi aducă o carte cu titlul «Originea ceangăilor din Moldova» şi mi-a spus că o s-o caute la Librăria «Presa Bună». Aşa cum am scris mai sus, nu vreau să mă plâng, dar vă rog să înălţaţi o mică rugăciune pentru noi, cei închişi. Vă mulţumesc!"

Mesajul şi rugămintea dv. o să fie citite de câteva mii de persoane şi cu siguranţă o să înalţe la Dumnezeu "o mică rugăciune" pentru a putea trece prin această încercare. Rugaţi-vă şi dv. pentru cei cărora le-aţi provocat suferinţă, pentru cei care au fost victime ale gestului dv., ca rugăciunea să fie reciprocă. Nu e suficient să ne ispăşim pedeapsa, ci e important ce învăţăm din aceasta. Vă dorim să aveţi multă răbdare şi înţelepciune în a discerne ceea ce e bine şi ceea ce este rău. Cartea pe care o doriţi se găseşte la Librăria "Presa Bună" şi cu siguranţă părintele a făcut rost de ea.

* Anuţa (e-mail). "Broşura «De la răsărit până la apus» este o mare binecuvântare pentru noi. O recomand tuturor. Eu cred că sunt abonată chiar de la început, de mai bine de 15 ani, şi o găseam atunci interesantă pentru că avea lecturile zilei; apoi încet-încet am înţeles că e foarte important să reţin măcar un gând din meditaţie. Acum o găsesc interesantă din toate punctele de vedere: rânduiala sfintei Liturghii, culoarea în care se îmbracă preotul, săptămâna psalmilor de la breviar, are şi calendarul, şi dacă o răsfoiesc găsesc de la an la an câte o îmbunătăţire. Felicitări! Recunosc că mi s-a părut greoaie atunci când aţi cumulat-o câte două numere şi îmi aduc aminte că am şi sunat la redacţie să vă spun inconvenientul meu. Mi-aţi explicat şi m-aţi lămurit cu privire la costul şi expedierea ei. Felicit colectivul de redacţie, felul cum vă alegeţi colaboratorii în a ne transmite cât mai lămurit învăţătura lui Isus. Îl felicit şi pe pr. Laurenţiu Dăncuţă, care anul acesta s-a străduit şi s-a observat că a muncit pentru meditaţiile frumoase".

Vom transmite mesajul dv. pr. Laurenţiu. Apreciem mult că publicaţia vă este de folos pentru suflet. Acelaşi răspuns şi pentru Iosif Roca. Domnia sa ne-a scris: "Mulţumesc pentru meditaţia zilei din 21 septembrie. Este aparte!"

* Dorin Teodorescu (e-mail). "Stimată redacţie, mai sunt câteva luni până la sfârşitul anului, şi doresc să vă mărturisesc cât de confortabil spiritual m-am simţit, în fiecare dimineaţă, parcurgând Liturghia zilei, ghidat de pr. Laurenţiu Dăncuţă. De fapt, cu ajutorul dv., am ajuns să trăiesc, de mult, o Liturghie permanentă (în sensul dat de părintele Nicolae Pura), un exerciţiu intelectual hrănitor, şi nu doar spiritual. Toată ziua, indiferent cum o petrec, îmi este marcată de acest prim pas cotidian. În atâţia ani de când primesc revista dv., pot să vă spun că am ajuns dependent de «micul dejun» de sorginte divină pregătit în paginile ei. Cu atât mai mult cu cât i-am simţit mai aproape de sufletul meu pe cei care mi-au tălmăcit cuvântul Domnului. Pr. Laurenţiu este unul dintre cei mai apropiaţi de sufletul meu. M-am convins de asta pe parcursul acestui an. Vă rog să-i transmiteţi mulţumirile mele, aşa cum v-am rugat s-o faceţi şi pentru alţi maeştri spirituali pe care i-aţi promovat. Scrie Domnia sa astăzi, 7 septembrie: «Nimic nu poate fi mai măreţ decât cunoaşterea lui Isus Cristos. Nimic!» Îmi place teribil tonul acesta categoric, tineresc, de preot chemat de Domnul la nobila trudă a apostolatului. Arată determinare, hotărâre, motivare. Şi vocaţie. În primul rând, vocaţie. Din acest gând, se simte puterea credinţei unui pescar de oameni. Aş spune, parafrazându-l, că «este dar şi har», ca manifestare a iubirii divine. Şi dv. vă mulţumesc, şi tuturor colaboratorilor, pentru eforturile mari pe care le faceţi pentru ca noi, cititorii revistei, să trăim mai cu folos impulsul euharistic pe care ni-l dă, zi de zi, credinţa în cuvântul Domnului".

Vă mulţumim pentru mesajul trimis. Ne bucurăm mult că publicaţia "De la răsărit până la apus" vă este de folos. Voi transmite gândurile dv. şi părintelui Laurenţiu Dăncuţă. Cu siguranţă va fi onorat şi se va simţi încurajat să mai scrie.

* Bogdan Neculai (Chetriş). "În zilele dogoritoare ale verii, îţi dai mai mult seama câtă nevoie are pământul de ploaie. Toate plantele suferă după această binecuvântare a ploii. Şi noi, oamenii, suntem dependenţi de apă. Ce ne-am face dacă nu ar fi apa? Atunci când aceasta lipseşte, parcă şi omul conştientizează mai mult că trebuie să se roage şi să-i mulţumească celui care a creat toate...".

Vă mulţumim pentru cele scrise şi redăm mai jos o parte din rugăciunea pentru ploaie: "Doamne sfinte te implor / dă-ne ploaie tuturor! / Şi să laşi din nori să cadă / ploaie bună şi curată. // Peste dealuri şi câmpii, / s-avem numai bucurii. / Ploaie bună şi curată / tot uscatul să-l străbată...".

* Maria-Magdalena Antalka (e-mail). "Sunt născută în familia Czerék, o rudă a familiei Alexandru A. Ţerek. În vederea întocmirii arborelui genealogic al familiei, cu respect vă solicităm informaţii în legătură cu părinţii sus-numitului. Sus-numitul s-a născut la 02.10.1898, la Piteşti. A fost proprietarul Tipografiei «Ţerek» (în perioada 1937-1948). Am ţinut legătura un timp, iar la mijlocul anilor '80 s-a întrerupt legătura. El a murit în ziua de 17.01.1995, la Iaşi".

Dacă Alexandru Ţerek s-a născut la Piteşti, trebuie să luaţi legătura cu Parohia Piteşti din Arhidieceza de Bucureşti pentru a afla mai multe amănunte. Despre Alexandru Ţerek ştim că a condus la un moment dat (mai 1927 - septembrie 1932) Tipografia "Presa Bună". În anul 1948, câteva numere ale revistei "Lumina creştinului" sunt publicate cu alte denumiri. În arhiva Redacţiei "Lumina creştinului" de la Iaşi sunt două: "Hristos, lumina creştinului" (16 pagini + coperţi) şi "Cristos este învierea şi viaţa" (16 pagini + coperţi). Ambele sunt tipărite la Atelierele Grafice "Alexandru Ţerek" din Iaşi (Str. Dobrogeanu Gherea, nr. 9). La sfârşitul anului 1947, pr. G. Bachmeier şi-a dat concursul pentru apariţia ultimului număr al Almanahului "Presa Bună", tipărit la tipografia lui Alexandru Ţerek sub numele de "În prag de An Nou". Ştim, de asemenea, că la 23 martie 1959 Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti l-a condamnat pe Alexandru Ţerek la 18 ani de detenţie grea şi confiscarea totală a averii, pentru infracţiunea de "activitate intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare". A fost încarcerat succesiv la Jilava, Galaţi, Gherla, Piteşti, Aiud şi Botoşani, fiind însă graţiat prin decretul nr. 411 din 24 iulie 1964. Articole şi studii despre el au publicat Dănuţ Doboş, în "Buletin istoric" nr. 14/2013, şi pr. Anton Despinescu, în "Buletin istoric" nr. 1/2000 şi în revista "Glasul nostru". Părintele A. Despinescu precizează: "Tatăl său, Anton Ţerek, ceh de origine, s-a stabilit la Piteşti ca meseriaş fierar şi s-a căsătorit cu Agneza, originară din Târgu Secuiesc. Au avut patru copii: trei fete şi un băiat, Alexandru, născut la 2 octombrie 1898. Acesta a rămas orfan de tată la vârsta de nouă ani. Când a împlinit 14 ani, Alexandru a fost nevoit să lucreze ca ucenic tipograf în Piteşti. După câţiva ani, mama şi copiii s-au mutat la Bucureşti. Aici, Alexandru a continuat munca de tipograf. După Primul Război Mondial, în anul 1921, tânărul Alexandru a venit la Iaşi. În anul 1925 s-a căsătorit cu Agneza Faraon, originară din Răducăneni, Iaşi. Au avut trei copii: Petruţ (decedat în 1940), Alexandru şi Paul".