- În apararea sanatatii - |
Bolile ficatului: Ciroza hepatică
Ficatul este un organ vital, cu numeroase funcții deosebit de importante pentru organismul nostru: digestie, metabolism, imunitate, coagulare, depozitare de substanțe hrănitoare pentru perioadele dintre mese. Este al doilea organ ca mărime după piele (pielea este cel mai mare și cel mai greu organ) și se găsește în abdomen, în partea dreaptă.
Ciroza hepatică este o importantă cauză de deces la nivel mondial, mai semnificativă în Europa, și reprezintă stadiul final (ireversibil) al celor mai multe afecțiuni cronice ale ficatului. În afecțiunile acute, atunci când ficatul este lezat pentru perioade scurte, reușește "să facă față" agresiunii și să se regenereze. În schimb, când agresiunea este îndelungată, cum e cazul bolilor cronice, capacitatea de regenerare este depășită, tot mai multe celule sunt afectate, eliberând substanțe care vor conduce la inflamație și la formarea unui țesut fibros. Acest țesut fibros va înconjura grupuri mici de celule lezate, cu apariția unor noduli de dimensiuni mai mari sau mai mici, în funcție de cauza care a determinat boala cronică. Astfel, funcțiile ficatului se pierd, iar suprafața sa va deveni neregulată, granulară - spre deosebire de cea a ficatului sănătos care este netedă -, aspect observat la ecografie și prin alte metode imagistice.
Principalele cauze care duc la apariția cirozei prin mecanismele amintite mai sus sunt hepatita cu virus C, consumul excesiv de alcool și ficatul gras (ex.: în diabet, obezitate etc.). Cauze mai rare sunt unele boli ereditare (ex.: hemocromatoza - acumulare excesivă de fier), hepatita cu virus B, unele medicamente (ex.: steroizii) și hepatita autoimună.
Semne și simptome. Toate substanțele nutritive din alimentația noastră sunt absorbite din tubul digestiv și transportate pe calea vaselor de sânge (vene) la ficat. Circulația în corp are loc în flux continuu: în permanență sângele vine și pleacă spre și dinspre organe. Atunci când ficatul este fibrozat (ca în ciroză), se creează presiune pe vasele de sânge din structura acestuia, sângele având tendința de "a da înapoi". Vasele de sânge sub presiune vor căuta mai multe căi de "relaxare": o parte din lichidul din sânge va fi eliberat prin pereții venelor în abdomen, cu apariția a ceea ce în medicină numim ascită - acumularea lichidului în interiorul abdomenului va face ca acesta să crească în volum; sângele se va acumula în cantitate mai mare în vasele din splină, conducând la mărirea de volum a acesteia: splenomegalie. Ficatul are și rol de detoxifiere a organismului: toate substanțele "rele" rezultate din procesele metabolice sau din alimentație sunt distruse de ficat. Dacă funcția acestuia este pierdută (cum se întâmplă în ciroză), aceste substanțe toxice riscă să ajungă pe calea sângelui în creier, producând tulburări grave la acest nivel, manifestate inițial prin tremurături ale mâinilor. Când ficatul nu mai poate conjuga bilirubina (pigment rezultat din distrugerea celulelor roșii ale sângelui), aceasta se acumulează și determină colorația galbenă a pielii și a mucoaselor, denumită icter. Lipsa de metabolizare a hormonilor estrogeni va duce la acumularea acestora, determinând colorația roșiatică a palmelor, iar la bărbați mărirea glandelor mamare, denumită ginecomastie. Ficatul produce și factorii de coagulare, care ajută sângele să se coaguleze la nevoie - de exemplu, să oprească sângerarea atunci când ne rănim; când funcția este pierdută, rănile sângerează mai mult.
Tratament. Boala în sine nu poate fi vindecată, însă îndepărtarea cauzei, atunci când este posibil (de exemplu, încetarea consumului de alcool sau a administrării medicamentelor care afectează ficatul), ajută la oprirea procesului. Se pot administra medicamente pentru ameliorarea simptomelor și uneori, în funcție de cauză, este recomandat transplantul de ficat.
Dr. Bianca Hanganu