Tindari

Pe un promontoriu, la 230 m altitudine, deasupra plajei numită Marinello, în nordul Siciliei, se înalţă maiestuos sanctuarul Tindari. Primele mărturii istorice despre Tindari ar fi din anul 396 î.C., când Dionisie cel Bătrân a fondat o cetate pentru refugiaţii spartani, iar numele ar proveni de la regele spartan, Tindar. Dieceza de Tindari a fost înfiinţată deja în secolul al IV-lea şi a existat până în anul 836, când, în urma unor atacuri islamice, a fost inclusă în Dieceza de Messina (azi Dieceza de Patti).

În decursul timpului, sanctuarul s-a dezvoltat datorită prezenţei unei statui ce a fost aşezată aici din timpuri necunoscute. Tradiţia spune că statuia era purtată cu o corabie, din Orient, în timpul persecuţiilor iconoclaste. Când corabia a ajuns în părţile cetăţii Tindari, din cauza unei furtuni, a acostat lângă mal. Când să plece mai departe, corabia nu mai putea porni. Marinarii, crezând că e din cauza greutăţii încărcăturii, au descărcat tot ce era mai greu, dar corabia a rămas nemişcată. Doar când au coborât statuia din corabie, au putut pleca mai departe. Statuia a fost aşezată în bisericuţa, care era pe colina din apropiere (probabil, vechea catedrală).

Statuia, sculptată în lemn de cedru de Liban, cu trăsături bizantine, pare a fi de pe la anul 800. Fecioara are chipul negru, puţin alungit, iar pe cap poartă un acoperământ ce poate fi ori o coroană, ori un turban de tip oriental. Este aşezată pe un tron, iar pe postamentul de sub tron este scris "Nigra sum, sed formosa" ("Sunt neagră, dar frumoasă"), cu referire la un verset din Cântarea Cântărilor. În braţe ţine pruncul îmbrăcat cu o tunică, iar pe cap are o coroană regească.

E greu de reconstituit cronologia primei biserici distruse în anul 1544. Însă se ştie că sanctuarul vechi a fost finisat în jurul anului 1598. Aproape patru sute de ani a fost un loc de pelerinaj de mare importanţă pentru sicilieni.

Construirea unui nou sanctuar a fost dorinţa cea mai mare a episcopului Giuseppe Pullano (1953-1977). În anul 1953 era necesară construirea noii biserici şi erau multe proiecte, dar toate prevedeau dărâmarea celei vechi. Însă noul episcop a venit cu o idee înţeleaptă: a excavat o parte din stâncă şi a dărâmat câteva clădiri vecine, dar a lăsat intact vechiul sanctuar. La 8 decembrie 1957 s-a pus prima piatră, luată dintre zidurile antice greco-romane şi binecuvântată de papa Pius al XII-lea la 30 decembrie 1956.

La 6 septembrie 1975, episcopul Giuseppe a binecuvântat interiorul sanctuarului şi piedestalul solemn al statuii. Imaginea Mariei a fost adusă şi aşezată deasupra altarului.

La 1 mai 1979 a fost consacrat sanctuarul de către cardinalul Salvatore Pappalardo, arhiepiscop de Palermo, asistat de noul episcop de Patti, Carmelo Ferraro, şi de toţi episcopii sicilieni. Cardinalul numea noul edificiu "anticameră a paradisului".

Sanctuarul (cu dimensiunile de 64/24 m) este de zece ori mai mare decât cel vechi (care are doar 150 m2). Navata centrală este delimitată de coloane octogonale din marmură albă. Pe plafonul acesteia impresionează o pictură cu suprafaţa de 75 m2, reprezentând triumful Mariei. La intrare, în stânga şi în dreapta porţii mari de bronz, sunt aşezate două statui mari de marmură, reprezentând pe apostolii Petru şi Paul. În partea nordică, lângă navata din stânga, este o terasă lungă de 76 m de unde se pot admira marea şi frumoasele plaje Marinello.

Interiorul este copleşitor: cupola de deasupra altarului, frescele policrome ale tavanului, vitraliile superbe, altarele laterale. Zilele speciale de pelerinaj la Tindari sunt 7 şi 8 septembrie.

Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul la 12 iunie 1988 şi i-a întâlnit pe credincioşii Diecezei de Patti.

Pr. Iosif Dorcu