Curier juridic

* O. Ignat (Iaşi). "În anul 2016, prin hotărâre judecătorească a fost stabilit domiciliul minorilor la mine, iar autoritatea părintească asupra acestora urmează să fie exercitată exclusiv de mine, întrucât nu mai ştim nimic de tatăl copiilor de 3 ani. Din cauza condiţiilor materiale precare, aş dori să plec la muncă în străinătate, iar de copii se vor ocupa părinţii mei. În ce condiţii pot lăsa copiii în mod legal părinţilor mei?"

Potrivit art. 104 din legea 272/2004, "părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciilor publice de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara".

Prin cererea ce se va depune la serviciile publice de asistenţă socială se va indica, în mod obligatoriu, persoana care se va ocupa de întreţinerea copiilor în perioada absenţei părinţilor sau a tutorelui, după caz. Instanţa de judecată, în procedură de urgenţă, în termen de 3 zile de la depunerea cererii, va soluţiona cererea de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea (nu mai mult de un an). Persoana care va fi indicată în cerere ca tutore trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minim 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil. De asemenea, persoana care urmează să-i fie delegată autoritatea părintească trebuie să-şi exprime acordul personal, în faţa instanţei.

* F. Coman (jud. Bacău). "De 10 ani suntem plecaţi la muncă în Spania şi avem doi copii care s-au născut în această ţară. Aceştia au acte emise atât de statul spaniol, cât şi de autorităţile din România. Copiii, în condiţiile în care au acte emise de statul spaniol, au şi cetăţenie română?"

Conform art. 5 din legea 21/1991 a cetăţeniei române, "copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români. Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:
- s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean român;
- s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenie română.

Astfel, minorul care are cel puţin un părinte cetăţean român dobândeşte cetăţenia română prin efectul legii. Minorii cetăţeni români se află sub protecţia statului român, fiindu-le aplicabile prevederile actelor normative cu privire la cetăţenii români - inclusiv prevederile referitoare la ieşirea din ţară a cetăţenilor români minori, chiar dacă au şi o altă cetăţenie şi chiar dacă prezintă pentru trecerea frontierei doar documente eliberate de către autorităţile străine.

Începând cu 06.10.2016 a intrat în vigoare legea nr. 169 din 30.09.2016 care prevede la art. 30 că "în cazul minorilor cetăţeni români cu domiciliul/ reşedinţa în străinătate care se deplasează însoţiţi în statul în care au domiciliul/reşedinţa nu mai este necesară prezentarea declaraţiei părinţilor/tutorilor la ieşirea din România. Dovada domiciliului sau a reşedinţei în străinătate se face cu documente care atestă acest fapt".

În situaţia în care minorul respectiv călătoreşte în altă ţară decât în cea în care îşi are domiciliul sau reşedinţa, însoţit de către un părinte sau un alt însoţitor major, este obligatoriu ca părintele/părinţii sau reprezentantul legal să îşi dea acordul cu privire la călătoria minorului. Acordul trebuie dat printr-o declaraţie care are forma şi conţinutul stabilit de lege. Valabilitatea declaraţiei date de către părinte/părinţi/reprezentantul legal pentru ieşirea din România a unui cetăţean român minor poate fi de maxim 3 ani. Însoţitorii minorilor, alţii decât părinţii, trebuie să prezinte la controlul de frontieră şi extrasul de cazier judiciar.

Av. Mihaela Ciobanu