Ce înseamnă viitorul...?
Ce înseamnă viitorul pentru un om, dar pentru o comunitate? Către ce este purtat gândul celui care privește spre viitor? Viitorul înseamnă schimbare, înaintare sau năzuință spre ceva mai bun. Fiecare om își face un plan, o perspectivă, o linie a orizontului la care vrea să ajungă după un timp.
Gândim viitorul ca și când el ar fi mereu o altă perspectivă, un alt orizont, o altă frontieră..., dar ce ar fi dacă acest orizont l-am analiza din perspectiva zilei de astăzi!? Ce ar fi dacă am gândi că viitorul este astăzi, analizând prezentul în perspectiva planurilor pe care ni le-am făcut cu 10-15 ani în urmă!? Dacă am face astfel, probabil perspectiva zilei de azi ar fi una schimbată, mai plină de speranță și poate mai motivantă pentru planurile noastre de mâine.
Aceste gânduri mi-au încolțit în minte după ultima călătorie în Kenya în august 2016, unde am participat la jubileul de 50 de ani de la prima evanghelizare. Acolo am descoperit, din relatările localnicilor, cât de mari au fost transformările, cât de mult s-au apropiat ei de Dumnezeu și cât de mult s-a schimbat viața lor concretă. Animați de misionari și ajutați de persoane cu inimă largă, acești oameni s-au transformat: din necunoscători ai lui Dumnezeu, în credincioși și participanți tot mai deplin la viața Bisericii; din oameni mânați de grija zilei de mâine dintr-un loc în altul, în oameni stabili care își pot trimite copiii la școală, pot avea o bucată de pâine și pot privi cu mai multă speranță la ziua de mâine.
Orice misionar, cred, își are un fel al său, o dorință interioară sădită de Dumnezeu care îl mână spre a ajunge tot mai departe. În această muncă el nu este singur. Alături de el este Dumnezeu cu harul și puterea sa. Alături de el sunt oamenii trimiși de Dumnezeu cu bunătatea și generozitatea lor. Toți lucrează împreună pentru ca într-o zi să ajungă la viitorul pe care și l-au propus. Avem exemple din Kenya, Coasta de Fildeș și Ecuador, misiuni care, după atâția ani de muncă, sunt și vor fi expunerea unui viitor gândit, dorit și realizat.
Stând așezat pe băncile bisericii din Forole și, ascultând relatările catehetului de după sfânta Liturghie, am realizat schimbarea atât de mare pe care am adus-o în zona misiunii românești din Maikona, Kenya. Catehetul spunea: "Am ajuns atât de departe! Cine s-ar fi gândit acum câțiva ani că vom avea atât de multe lucruri frumoase: biserică, școală, grădiniță, internat... atât de multe!?" Am privit în jurul meu: un teren sterp, un vânt ce ridica foarte mult praf în urma sa, case ce nu sunt mai mult decât o adunătură de colibe, un camion rudimentar ce servește drept mijlocul de transport în comun, câțiva măgăruși ce cară apă în butoaiele agățate pe spinare, câteva cisterne de apă împrăștiate prin sat ce păstrează apa transportată, o școală cu bănci rudimentare, un panou solar, o eoliană ce alimentează bateria școlii și nimic mai mult. Acestea sunt lucrurile ce vin să completeze tabloul sărac al localității Forole și, cu toate acestea, un catehet spune: "Nu ne-am gândit că vom avea atât de multe!"
Una dintre lecțiile învățate în contactul cu misiunile noastre, mai ales la Forole, deșertul Chalbi - Kenya, este aceasta: Viitorul nu înseamnă lux, a ajunge un standard stabilit în comparație cu alții, ci capacitatea de a înțelege pașii concreți pe care ai reușit să-i realizezi în ultimii ani, în viața ta sau ai comunității tale, cât de mult ai crescut prin harul lui Dumnezeu.
La final, vă invit să închidem ochii, să ne gândim la anii ce-au trecut și să ne întrebăm: "Unde am ajuns astăzi? Dar comunitatea mea de viață și de credință? Și, după atâția ani, ce înseamnă viitorul... pentru mine?"
Le mulțumim tuturor misionarilor din Kenya, Coasta de Fildeș și Ecuador.
Pr. Florin-Petru Sescu