Gramatica vocaţională. Mergi!

"Mergi" este verbul care exprimă o trimitere, o încredinţare a unei misiuni şi evocă o datorie de îndeplinit, un drum de parcurs pentru a atinge un ţel. Înseamnă a porni la drum, a descoperi noi orizonturi, a înfrunta încercări, a depăşi obstacole, a avea curajul îndrăznirii, a trăi experienţe noi şi a întâlni persoane. De fapt, viaţa fiecărui om stă sub această exigenţă a lui "mergi", ca misiune de a merge înainte pe drumul vieţii. Într-un mod special este o provocare pentru tineri, cei care se găsesc în faţa alegerilor de viaţă pentru a construi propriul viitor. E vorba de un drum interior, de o "călătorie a inimii" marcată de necesitatea de a intra în adâncul sufletului, de a maturiza convingerile, de a îndrăzni noi cuceriri, de a nu ceda în faţa temerilor şi a nerealizărilor. Toate acestea ar trebui să caracterizeze fiecare tânăr care se lasă cucerit zi de zi de Cristos şi continuă cu entuziasm drumul vieţii.

Sfânta Scriptură ne relatează numeroase istorii în care Dumnezeu încredinţează misiuni unor oameni, cărora le spune "mergi" pe drumuri care, înainte de toate, devin aventuri ale credinţei. Abraham este primul care simte o astfel de chemare solemnă a lui Dumnezeu, care îi cere să lase pământul siguranţelor sale pentru a merge spre o nouă patrie: "Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta!" (Gen 12,1). Întregul drum al lui Abraham este un itinerar de credinţă şi ascultare marcat mereu de convingerea că "Dumnezeu va avea grijă". Moise a ascultat de multe ori în viaţa sa îndemnul lui Dumnezeu de a merge. În faţa rugului aprins aude vocea lui Dumnezeu care îi spune: "Acum mergi, te trimit la faraon! Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt!" (Ex 3,10). Copleşit de o astfel de misiune, Moise încearcă să reziste, dar Dumnezeu nu renunţă: "Acum, du-te! Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui!" (Ex 4,12). Deosebită este chemarea lui Isaia: "Am auzit glasul Domnului, zicând: «Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?». Iar eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»" (Is 6,8). În deschiderea Noului Testament găsim îndemnul adresat de înger lui Iosif, pe care îl trimite în Egipt: "Ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune" (Mt 2,13). După încheierea persecuţiei îi cere să se întoarcă în Israel: "Ia copilul şi pe mama lui şi mergi în ţara lui Israel" (Mt 2,20). Ultima menţiune a imperativului "mergi" se găseşte în Cartea Apocalipsului, în contextul în care vocea cerească îi cere vizionarului să mănânce cartea şi să devină vestitor al cuvântului: "Du-te şi ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!" (Ap 10,8). Bineînţeles, de-a lungul evangheliilor întâlnim numeroase momente în care Cristos adresează îndemnul "mergi", încredinţând astfel oamenilor diferite misiuni.

Viaţa fiecărui tânăr stă sub semnul acestor "trimiteri" ale lui Dumnezeu. El are un plan cu fiecare în parte şi fiecăruia i-a pregătit un drum. Curajul stă în a răspunde la acest "mergi" al lui Dumnezeu cu încrederea că el a pregătit ceea ce este cel mai potrivit pentru propria viaţă şi răsplăteşte orice încercare şi orice curaj. Iar cea mai mare răsplată este o viaţă fericită! Regina Isabela a Castiliei s-a adresat astfel lui Cristofor Columb: "Mergi drept înainte şi, dacă pământul pe care îl cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala".

Pr. Felix Roca